Punct și de la capăt

Luni, ora 1:21. Azi am găsit locul ce-mi va fi casă pentru următorul an. Are multe ferestre iar nonculoarea alb e majoritară, exact cum căutam. Și e în Cluj. Îmi place mult lumina, atât cea caldă și puternică a Soarelui, cât și lumina timidă, misterioasă, a Lunii. Nu trag niciodată draperiile, ador să fiu trezită de razele ce-și fac loc printre nori. Acesta e și motivul pentru care am ținut neaparat ca viitorul meu locșor să fie împânzit cu ferestre mari.

Nu știu dacă nu pot adormi de bucurie, emoție sau curiozitate. Poate din cauza unui amestesc între cele trei, presărat cu puțină teamă de necunoscut. Dacă acum ceva timp îmi înăbușeam orice sentiment pe care îl consideram negativ, acum am înțeles că, pentru a atinge adevărata liniște sufletească, e nevoie să acceptăm tot ce simțim, să trăim fiecare sentiment care ne încearcă și apoi să… respirăm adânc.

Abia acum conștientizez că urmează să încep a ,,scrie” un nou capitol. Ultimii trei ani au constituit perioada în care am crescut din punct de vedere psihic și spiritual mai mult decât am crezut că poate un om crește în această viață. Dacă am fi conștienți 100% de ceea ce putem face, lumea ar fi cu totul alta. Așadar, m-am gândit să fac o lista cu ceea ce am învățat în acești ani, un rezumat al capitolului care se încheie. Știu că sunt lucruri pe care poate le-ați mai auzit sau pe care le auziți zilnic. Lucruri pe care și eu le-am aflat de la alții copil fiind, însă acum le-am înțeles. Pentru mine, a învăța înseamă a înțelege, a conștientiza, a accepta și a pune în practică, a transforma noile informații în principii după care îți vei ,,modela” viața. Asta nu înseamnă că ele rămân ,,bătute în cuie” până la sfârșit. Oricând putem învăța lucruri noi, care să înlocuiască vechile credințe. Prin urmare:

1. Am învățat să fac ce simt eu că e bine pentru mine și nu ce cred alții că e bine pentru mine.

2. Am învățat să îmi asum tot ceea ce fac și să nu mai caut vinovați în exterior pentru ceea ce mi se întâmplă.

3. Am învățat (cu greu, ce-i drept, însă am reușit) că nu poți ajuta un om să se schimbe, să își facă viața mai frumoasă și mai ușoară. El e singurul care poate face asta, iar dacă alege să nu acționeze spre mai bine, nu ai altă soluție decât să accepți asta și să-l lași să fie.

4. Am învățat că, pentru a reuși, e mai bine să nu strigi în gura mare ce ai de gând să faci. Pur și simplu acționează și vor vorbi rezultatele pentru tine.

5. Am învățat că răbdarea e ,,ingredientul secret” pentru a-ți atinge scopurile.

6. Am învățat, oricât de clișeic sună, că un zâmbet sincer chiar face adevărate minuni!

7. Am învățat că nimic nu este întâmplător și că, oricât de tare ar durea o anumită experiență, ea va conduce, în cele din urmă, către ceva minunat, chiar dacă în momentul în care se produce nu putem concepe acest lucru.

8. Am învățat că atunci când încetezi să cauți cu disperare ceva, te relaxezi și lași acel ceva să vină spre tine, va apărea negreșit. Un exemplu simpatic este încercarea mea de a găsi o saltea de apă în formă de flamingo. Am căutat una pe placul meu aproape două luni, niciodată nu reușeam să o comand, stocurile fiind mereu epuizate. M-am calmat și mi-am spus că sigur va apărea una la momentul potrivit, dacă mi-o doresc cu adevărat. Pentru un timp chiar uitasem de ea. Duminica trecută am primit cadou un flamingo roz, de aproape doi metri (da, dacă nu mă dă nimeni afară cu tot cu flamingo de la piscină, vor urma și poze cu el și da, știu că sunt peste tot pe Internet, asta e, mie tot îmi place și el tot rămâne foarte confortabil).

9. Am învățat că prezentul e tot ce ai cu adevărat.

10. Am învățat că tot ce îmi doresc stă dincolo de fricile mele și, prin urmare, cel mai indicat lucru e să-ți iei inima în dinți și să faci chiar lucrurile de care îți e frică. E foarte posibil ca la sfârșit să zici ,,Asta a fost tot?!”.

11. Am învățat că realitatea e subiectivă, e așa cum vrea fiecare din noi să o vadă. Acesta e și motivul pentru care unii oameni spun că viața e un chin, iar alții plutesc pe un norișor mai tot timpul (fără să fi ingerat/inhalat nicio substanța ,,aducătoare de fericire”). Știați că prin simțurile noastre intră în fiecare secundă 11.000.000 de biți de informație din care procesăm conștient doar 15 biți pe secundă? N-am descoperit eu asta, ci o spune Tor Norretranders în cartea sa, ,,Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiinței”. Trageți voi concluziile.

12. Am învățat să nu mai ,,alerg” după nimeni, să nu-mi mai planific viața în funcție de drumurile altora și să-mi urmez propriul drum.

13. Am învățat că nu există lucruri ori experiențe care sunt bune sau rele, pozitive sau negative ,,de la natură”. Tu ești cel care le ,,etichetează”. Unul și același lucru poate fi o nenorocire pentru o persoană și o binecuvântare pentru alta.

14. Am învățat că primești doar ceea ce dai. Fie că e vorba de un gând, o vorbă, un lucru sau o acțiune. Karma e reală. Sau, mai pe românește: ,,Fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată!”. Și nu se aplică numai altora (cum ne place să ne amăgim atunci când avem impresia că cineva ne-a făcut o nedreptate) ci și nouă. Așadar, gândiți-vă de zece ori la ce ați făcut în trecut atunci când vă întrebați cu disperare: ,,De ce mie?”.

15. Am învățat că orice e posibil, în orice moment. ORICE. E necesar doar să rămâi deschis și să nu-ți mai faci scenarii. De exemplu, îți dorești cu ardoare X lucru și îți imaginezi în fiecare zi, în cel mai mic detaliu (stabilești până și hainele pe care le îmbraci în momentul respectiv), cum te duci și îți cumperi acel lucru. Dar dacă X vine sub formă de cadou? Sau poate îl câștigi (mi s-a întâmplat). Sau îl găsești. Sau… orice. Doar lasă-l să vină, nu contează cum.

16. Am învățat că cele mai puternice (și, din păcate, eficiente) metode de manipulare a unei mase sunt inducerea fricii, a sentimentului de vinovăție și a ideii conform căreia nu ai altă soluție (nu ai de ales). E trist să vezi că în 2017 încă mai există oameni care se tem (în sensul că, de exemplu, paralizează de frică dacă au făcut baie sau au spălat un tricou, fără să-și dea seama, în zi de sărbătoare) de Dumnezeu. Religia nu are nicio legătură cu spiritualitatea sau credința. Din respect pentru ceea ce fiecare din voi alege să creadă, nu vreau să dezvolt mai mult acest subiect.

17. Am învățat să spun un clar și răspicat ,,nu”, atunci când simt asta, indiferent de reacțiile celor din jur. Fiecare minut pe care îl avem e prețios și nu e indicat să ne irosim timpul cu lucruri pe care nu dorim să le facem.

18. Am învățat că nu am de ce să îmi explic acțiunile sau deciziile. Unii oameni sunt atât de obișnuiți să îi controleze pe alții în loc să-și trăiască propria viață, încât au nevoie de explicații pentru fiecare lucru pe care îl fac cei din jurul lor. Mai ales dacă e vorba de lucruri care nu sunt în acord cu principiile și credințele pe care ei le adoptă. Un simplu și calm ,,Pentru că asta simt și vreau eu.” e de ajuns, iar dacă interlocutorul vede asta ca pe o obrăznicie, o jignire, e strict alegerea lui.

19. Am învățat că intuiția e cea mai bună hartă, cel mai bun GPS. Mereu te duce pe drumul corect.

20. Am învățat să iert și să iubesc. Cu adevărat.

Și, cel mai important și mai folositor lucru pe care l-am învățat până acum a fost să mă iert și să mă iubesc cu adevărat. Să nu mă mai învinovățesc pentru nimic. Este atât de important să conștientizezi, pe deplin, că meriți tot ce e mai bun în viață, că ești mai mult decât un trup, că ești minunat/minunată așa cum ești. Să ai curajul să ieși din zona de confort, să-ți ,,dezgropi” visele pe care societatea te-a făcut să le îngropi atât de adânc încât abia mai poți ajunge la ele și să le aduci la viață. Dacă e să vorbim prin metafore, vă sfătuiesc să vă transformați visele într-un puzzle. Trăirile ce te încearcă de fiecare dată când mai mai pui o piesă care să îl completeze sunt… unice.

Vă las câteva poze de la ultima ședință foto făcută în Iași, pentru a ,,marca” încheierea acestei etape din viața mea. Mulțumesc, Iași, pentru experiența oferită! Nu pot spune că mi-ai fost casă, nu simt asta. Însă mi-ai oferit prietenii și lecții neprețuite. Aici am cunoscut oameni frumoși din toate punctele de vedere și am descoperit un grup de femei minunate, de la care am avut multe de învățat legat de ceea ce înseamnă să fii blogger de modă și alături de care am evoluat foarte mult în acest domeniu. Mulțumesc, dragilor!

danaa-26

danaa-58

danaa-73

danaa-67

danaa-33

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Tricou Sinsay

Pantaloni Stradivarius

Geantă H&M

Inel Everbril

Brățară Pandora

 

Sunt recunoscătoare pentru lecțiile primite. Sunt recunoscătoare și pentru această schimbare atât de firească și lină. Tot ce îmi rămâne de făcut acum e să mă întreb: ,,Cum se poate și mai bine?” și să las viața să-mi arate.

Cu drag,

Dana💎

Anunțuri

Ce altceva e posibil? + CONCURS

Am învățat din întâmplarea legată de cămașă, pe care v-am povestit-o în articolul anterior, să nu mai las nimic să-mi strice ziua, ba chiar să consider că tot ce mi se întâmplă e în avantajul meu. Plănuisem această ședință foto cu luni înainte, însă nu am reușit s-o materializez până într-o dimineață de la mijlocul lui iunie. Eram convinsă că vreau să aibă loc într-o cafenea care mi s-a lipit de suflet și… cam atât. Îmi treceau atât de multe ținute prin minte, încât nu mă puteam decide la una singură. Până când mi-am dat seama că nu am făcut nicio poza cu ce am purtat la Digital Divas (aflați aici de ce).

La ora 10:00 mă pregăteam să plec spre cafenea. Făcându-mi ,,băgăjelul”, îmi dau seama că pantofii pe care i-am purtat la Gală nu erau la Iași. M-am resemnat rapid și am luat altă pereche de sandale cu mine. Ies afară și observ că plouă mai tare decât se vedea pe geam. ,,Asta e! Poate vor ieși mai bine pozele cu părul puțin ud”, îmi spun.

Ajung la cafenea, mă schimb, îmi comand o cafea mică (da, cafeaua din poze este mică) și o aștept pe Adriana să ajungă. Mă simțeam atât de bine și de liniștită, aproape că îmi doream să rămân ore întregi aici, cu o carte în mână. Locul acesta are o energie aparte, oameni minunați (mi se pare prea puțin să mă refer la ei prin cuvântul ,,angajați”) și un nume predestinat: Harmony. Sunt recunoscătoare că mi s-a permis să fac ședința foto aici, fără nicio constrângere.

După câteva zile, primesc pozele de la Adriana. Ca de obicei, impecabile. Îmi place atât de mult sentimentul pe care îl trăiesc atunci când primesc un e-mail de la ea, e identic cu cel pe care îl simt când, în sfârșit, pot desface un cadou care a stat zile întregi sub brad.

Mult timp nu am știut ce să scriu legat de ele. Pur și simplu nu aveam inspirație, o ,,investisem” pe toată în licență și nu puteam lega o frază. Apoi mi-am adus aminte că cele mai frumoase articole le-am scris spontan, pe telefon, în locuri de-a dreptul neobișnuite pentru o astfel de activitate (în lift, autocar, avion, la medic, în cadă, pe casa scării… ) și am așteptat. Până azi. Azi îl scriu în loc să îmi repet prezentarea licenței. Ce să-i faci, când te ,,lovește” inspirația, nu mai scapi. Totuși, nu încercați asta acasă.

Ieri am fost martora unui fapt care mi-a adus aminte că perfecțiunea nu există cu adevărat, ci doar persoane care se ,,încăpățânează” să își imagineze situația perfectă, vacanța perfectă, coafura perfectă, petrecerea perfectă, ținuta perfectă, corpul perfect, machiajul perfect, răspunsul perfect… iar lista poate continua la nesfârșit. Iar când socoteala de acasă nu se potrivește perfect cu cea din târg, în mintea acelor persoane are loc un fel de… să-i spun scurtcircuit. Apare o dezamăgire cumplită și, din cauza unui mic detaliu care ,,nu facea parte din plan”, totul pare un eșesc total. Abia după câteva zile, când privesc în urmă și realizează că nu a fost încornoratul chiar atât de negru și că, de fapt, acele  chestiuțe neprevăzute au avut un farmec aparte, își face apariția un regret: ,,Mi-am stricat ziua/petrecerea/vacanța degeaba. N-a fost așa rău…”. Din păcate, ,,amintirile ne chinuiesc, aminitirile ne răscolesc” și, de fiecare dată când persoana respectivă se va gândi la momentul ,,ruinat”, va simți un gol în stomac.

Exact așa am pățit luna trecută. M-am enervat cumplit că acea cămașa îmi era mare, m-am simțit inconfortabil, mi-am stricat ziua atât mie, cât și Adrianei (căreia i-am cerut scuze de cel puțin trei ori în seara respectivă), iar când am văzut pozele… Așa că de data asta n-am permis nici pantofilor lipsă și nici părului ud să îmi strice ziua. Eram în stare să pozez desculță, dacă nu aveam cu ce să îi înlocuiesc. În sufletul meu a fost o armonie de nedescris în acea zi. E atât de frumos să-ți dai voie să trăiești fără să te mai impiedici de ,,pietricele”.

Luați viața așa cum vine și evitați să vă mai faceți planuri în cel mai mic detaliu. Cu cât mai mari sunt așteptările, cu atât mai mari sunt și dezamăgirile. Fiți curioși. Când vedeți că nimic nu decurge conform planului, întrebați-vă: ,,Ce altceva e posibil?”. Doar așteptați. Se vor întâmpla minuni. Poate acel plan nu e potrivit. Poate ceva mai bun se ascunde după colț.

Acest articol e pentru voi toți, fie că vă regăsiți sau nu în descrierea de mai sus. Dacă nu o faceți, vă doresc să vă bucurați de viață la fel ca până acum. Dacă vă recunoașteți, înseamnă că acesta e semnul, de asta aveați nevoie. Acum știți să culegeți ,,pietricelele” și să le folosiți în avantajul vostru.

Ceea ce face ca articolul să fie într-adevăr special, e faptul că l-am scris tocmai astăzi, de ziua persoanei din viața căreia m-am inspirat. La mulți ani, Miha! Rămâi un exemplu pentru mine, orice s-ar întâmpla. La mulți ani și vouă, Daria și Cristi! E minunat să fiu înconjurată de atâția oameni faini!

P.S. Dacă tot am amintit de zile de naștere și cadouri, am o surpriză pentru voi, în semn de mulțumire pentru sprjinul pe care mi-l oferiți necondiționat. Începând de astăzi, 4 iulie 2017, dau startul unui concurs care se va desfășura până pe 14 august 2017 și în cadrul căruia voi oferi trei premii: o geantă mare de mână, o gentuță de umăr roșie, cochetă și un portofel chic. Câștigătoarele vor fi alese prin intermediul random.org. Vă puteți înscrie și vedea premiile aici ➡️ CONCURS. Baftă tuturor!

Danna-23Danna-37Danna-90Danna-35Danna-101Danna-57

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Sacou Sinsay

Salopetă Zara

Sandale Zara

Cercei Madeleine’s

Inel H&M

 

Cu drag,

Dana💎

Nimic nu e întâmplător

Acum câteva săptămâni eram în căutarea unui sacou alb care urma să-mi completeze ținuta de la Digital Divas. Am cutreierat toate mall-urile din oraș, însă în zadar: ba erau prea lungi (1,53, vă amintiți?), ba erau făcute dintr-un material prea gros, ba erau prea încărcate… Așa că m-am reorientat spre magazinele online.

Aici am avut mai mult succes. Am găsit un sacou superb, cu nasturi aurii, pe care se vede un fel de emblemă ce te duce cu gândul la uniformele militare de acum câteva decenii bune. Încântată peste măsură, am adăugat minunăția în coșul de cumpărături și m-am întors la produsele de pe site. Am mai găsit eu câteva lucrușoare, printre care și o cămașă albă, cu un detaliu interesant brodat pe partea stângă, aproape de piept și am zis că nu se știe când voi avea nevoie de ea. Adaug mărimea XS în coș, plasez comanda și-mi văd liniștită de ale mele…

Când a ajuns coletul, primul lucru la care m-am repezit a fost, bineînțeles, sacoul. L-am probat, am văzut că îmi vine perfect și nu m-am mai obosit să probez și restul hainelor, convinsă că toate sunt potrivite. Greșit.

Urma să mă întâlnesc cu Adriana la intrarea în Grădina Botanică pentru următoarea ședință foto, la care m-am hotărât să port chiar cămașa albă comandată, pe care am îmbrăcat-o cu cinci minute înainte să ies din casă. Mi-era mare. Și nu aveam plan (mă rog, ținută) de rezervă. Presată de timp, am lăsat-o pe mine, gândindu-mă că voi găsi o soluție cumva. Să nu faceți asta niciodată. Am găsit soluția, însă, în prima parte a ședinței foto, preaminunata cămașă ne-a întins nervii la maxim atât mie, cât și Adrianei. Am legat-o, dezlegat-o, descheiat-o de o mie de ori până să mă pot relaxa astfel încât să-mi recapăt concentrarea. Și îi mulțumesc foarte mult pentru calm și răbdare!

Deși n-ați crede, nu e ușor să faci poze reușite. Mai ales când, prin ele, urmărești și alte scopuri decât cel de a păstra vie o anumită amintire din viața ta. În primul rând, e nevoie de un om care să știe cum să te pună în valoare, care ,,vede” poza înainte de a o face și în preajma căruia să te simți confortabil. Iar eu chiar am noroc cu Adriana, e o fată de nota 10+ (I’m so gonna miss you!). În al doilea rând, dacă lași privirile curioase ale celor din jur să te afecteze, nu vei obține rezultatul dorit. E păcat să eviți o locație superbă doar pentru că ,,acolo sunt mulți oameni”.

Mi-am permis să fac aceste mici observații pentru că am trecut prin diferite situații până acum și am considerat că v-ar fi utile (asta nu înseamnă că sunt expertă în arta fotografiei și dețin adevărul suprem). În decembrie, în timp ce făceam poze undeva în centrul orașului, cineva a trecut pe lângă mine și mi-a strigat tare: ,,Bravo, ai stil!”. Am râs în sinea mea și… cam atât. No reaction is the best reaction. Sau chiar în Grădina Botanică, un alt fotograf aflat prin preajmă, care făcea poze unor părinți cu puiul lor, mi-a zis să o învăț pe Adriana să facă poze ,,calumea”, pentru că ,,o să iasă nașpa în lumina aia”. De parcă Adriana și-a cumpărat aparat cu o zi înainte și acum învăța să îl țină în mână. Deh, cum să te abții când vrei să le arăți clienților cât ești tu de bun în comparație cu alții.

Păcat. Păcat că in loc să te bucuri când vezi oameni cu care împărtășești aceeasi pasiune, simți o nevoie urgentă de a-i trage în jos. Eu nu cred în concurență. Sunt ferm convinsă că există loc pentru toți în lumea asta, indiferent de ce facem. Singura persoană cu care te poți întrece ești tu. Încearcă să fii mai bun decât erai ieri. Și atât.

Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu cămașa, ei bine, a ieșit foarte șifonată, la propriu, după experința asta. Însă, în cele din urmă, mi-a fost de un real ajutor. Privind pozele mi-am dat seama că, poate, nu ar fi fost atât de frumoase dacă aș fi purtat o cămașă care să îmi vină ca turnată. Și mi-am adus aminte că nimic nu e întâmplător.

dana-15dana-75dana-97dana-90dana-127dana-46dana-129dana-142

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Cămașă Sinsay

Blugi Koton

Pantofi Bershka

 

Cu drag,

Dana 💎

Asta sunt eu. Cu adevărat.

A venit primăvara! O propoziție atât de simplă și, totuși, care stârnește o multitudine de zâmbete. Un anotimp vesel, plin de culori și miresme. Iubesc luna martie pentru că m-am născut în a patra zi a ei. Și pentru că e despre noi, femeile.

Da, acum trei zile am mai adaugat un minunat an vieții mele. Așadar, iată-mă față în față cu un nou început, o nouă etapă pe care urmează să o parcurg. Și sunt atât de entuziasmată! Știu că foarte multe persoane privesc trecerea timpului ca pe ceva deloc plăcut, însă nu-l putem opri, pune într-un recipient și lăsa la păstrare. Altfel, de ce l-am mai primit? Ideea este să-l ,,consumăm” frumos și cu folos. Cred cu tărie că nu timpul ne determină vârsta, ci felul în care gândim și, dacă alegem asta, ne putem păstra tinerețea mult timp.

Veți zice: ,,Ei, ce știe ea, e tânără…”. Recent am distribuit pe pagina personală de Facebook o povestioară simpatică, care se încheie cu o doamnă cam la 80 de ani, spunându-i uneia de 60: ,,Auzi, știi ceva? Eu am renunțat să mai fiu babă!”. Deci se poate.

Acum să revenim la ale noastre. Culoarea mea preferată e roșu, pentru că e o culoare puternică și greu de trecut cu vederea. Așadar, am hotărât să port, în cea dintâi zi a primăverii, o capă superbă pe care o am de aproximativ patru ani și care s-a păstrat foarte bine. Din dorința de a mă asorta cu ,,tema” acestei luni, am ales o bluză din dantelă albă.

Pentru a păstra linia elegantă a ținutei, am ales negru atât pentru pantaloni, cât și pentru cizme și gulerul din blană (artificială!), care e cea mai recent achiziționată piesă și pe care o ador. Dacă aș putea să merg după pâine în blugi, tricou și purtând gulerul fără să fiu direcționată către un specialist (nu în modă), aș face-o.

IMG_5921

În ceea ce privește accesoriile, am optat pentru o pereche de cercei statement, un inel și un plic care arată ca un… plic. Am cumpărat minunăția asta acum vreo șase ani, imediat după Crăciun. Rar îmi cumpăr lucruri fără să clipesc, fără să mă gândesc dacă au rost în garderoba mea. Ei bine, plicul acesta a făcut excepție, cu toate că eram conștientă că voi avea ocazii foarte rare să îl port, având în vedere stilul pe care îl adoptam atunci. L-am lăsat frumușel în dulap și l-am găsit anul acesta într-o stare impecabilă. A fost una din cele mai bune decizii pe care am făcut-o la 16 ani. Dați-mi voie să mă felicit!

Vă las acum să priviți în liniște mai multe poze.

IMG_5770

IMG_5930

img_5835

IMG_5811

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Capă Stradivarius

Bluză din dantelă albă (nu mai știu de unde am luat-o, nici etichetă nu are)

Pantaloni Bershka

Guler de blană artificială Stradivarius

Plic Pull&Bear

Cizme CCC

Cercei și inel H&M

Așadar, am început acest nou capitol din viața mea într-un ton elegant și îmi doresc să continui așa. Asta sunt eu. Cu adevărat.

Cu drag,

Dana💎

Ținută de iarnă în trei culori

Bine…o culoare și două nonculori.

Ultimul articol în care am încercat să vă prezint un outfit de toamnă s-a transformat, mai mult, într-un articol motivațional care, totuși, v-a mers la suflet și pentru care am primit un feedback minunat (mulțumesc!). Am reușit, printre altele, să vă vorbesc puțin despre ținuta respectivă și să vă arăt niște poze (găsiți articolul aici). Acum trecem direct la subiect.

Ținuta pe care v-o propun este o formată din trei texturi și culori total opuse, dar care se completează de minune, așa că, dacă nu sunteți hotărâte ce stil să adoptați într-o zi (black panther ori whi…pink swan?), puteți lua câte puțin din fiecare. Este perfectă pentru zilele geroase, pantalonii fiind îmblăniți pe interior iar puloverul extrem de călduros (nu am mai avut niciun pulover care să îmi țină atât de cald).

img_4291

Paltonul are și el povestea lui. Țineți minte că pe 17 noiembrie s-a deschis H&M în Iulius Mall? Dacă nu, v-am povestit depre asta aici. V-am mai spus și că mi-am luat de la ei un palton pe care să îl personalizez așa cum îmi doresc. Îmi căutam, de ceva timp, unul în stil army, dar care să nu aibă o croială dreaptă, pentru că nu mă avantajează deloc. Cum nu am găsit nimic să îmi vină așa cum îmi doream, am decis să iau un palton ale cărui cusături se apropie de acest stil și să îl ,,transform”. Tot ce a trebuit să fac a fost să îi schimb nasturii și…voilà!

img_4332

img_4333

Nu e prima dată când îmi modific hainele încât să îmi fie pe plac și vă sfătuiesc și pe voi să faceți asta. În loc să mă dau bătută, prefer să profit de creativitatea cu care am fost înzestrată. Cel mai des fac asta cu perechile de pantaloni/blugi, mai ales cu cei decupați în zona genunchilor. Am probat atât de multe perechi de acest fel în magazine încât m-am obișnuit cu faptul că tăietura, în loc să fie pe genunchi, ajunge pe undeva aproape de gleznă, așa că îi cumpăr ,,întregi” și mă ocup de ei acasă.

Am ales ca geanta, cizmele și mănușile să fie negre, pentru a nu încărca, din punct de vedere coloristic, ținuta. Cu scopul de a crea un echilibru, am adăugat genții un accesoriu cu aceeași culoare și textură ca cele ale puloverului. Atenție, însă, vă spun din proprie experiență, nu lăsați o geantă care are un astfel de accesoriu în apropierea unei pisici. Just…don’t.

decupat

img_4317

În poze port:

Palton H&M

Pulover Clockhouse

Pantaloni Bershka

Geantă Bershka

Accesoriu geantă H&M

Mănuși H&M

Cizme CCC

Acestea fiind spuse, vă doresc spor la cumpărături, inspirație și foarte multă răbdare, având în vedere agolmerația care a fost în magazine zilele acestea. Nici măcar nu îndrăznesc să-mi închipui cum va fi în săptămâna ce urmează.

Cu drag,

Dana💎

Cum ar fi dacă…?

Cum ar fi dacă…

  • Am înceta să credem că iubirea de sine este același lucru cu narcisismul și am începe să o practicăm în fiecare secundă din viața noastră?
  • Ne-am uita în oglindă, în ochii noștri și am vedea ce suflet minunat zace dincolo de orgoliu și idei preconcepute ce ne-au fost induse, cu ,,mare grijă”, de societate, încă de la naștere?
  • Am înceta să ne sacrificăm dorințele, pasiunile, doar pentru că cei din jur nu sunt de acord cu ele?
  • Am înceta să gândim în stereotipuri și am încerca, măcar, să descoperim oamenii înainte să îi judecăm?
  • Am înceta să mai trăim după cum își doresc alții?
  • Am elimina din vocabular și minte, pentru totdeauna, cuvântul ,,trebuie”?
  • Am căuta frumosul în tot ce e în jurul nostru?
  • Am înceta să facem lucruri pentru că ,,așa face toată lumea”?
  • Am accepta alegerile celor din jur fără să mai credem că noi știm ce e mai bine pentru ei?
  • Am face mai des ce simțim?
  • Ne-am lua o zi liberă atunci când ne este rău (atât fizic cât și psihic) fără să ne simțim vinovați că nu suntem la școală/liceu/facultate/job?
  • Am spune un ,,nu” hotărât ori de câte ori simțim, în loc de un ,,da” forțat?
  • Am avea încredere deplină în noi?
  • Ne-am ghida după ideea că merităm tot ce e mai bun, fără să ne simțim vinovați sau să credem că e o gândire egoistă?
  • Am avea curaj să luam viața de la capăt, indiferent de vârstă?

De ce am început așa?

Pentru că aud persoane spunând: ,,Of, abia aștept sfârșitul de săptămână/concediul!”, fără să conștientizeze că și zilele de luni, marți, miercuri și joi fac parte din viața lor și, dacă ele trec fără a fi fructificate, așa trece și Viața…

Pentru că văd părinți și bunici care își șantajează emoțional copiii și nepoții prin fraze cum ar fi: ,,Hai, măi, cum să nu te duci la medicină? Cum să faci artă? Vrei să râdă vecinii de noi? Să îmi zică, apoi, vecina că băiatul ei și-a luat *orice brand care produce mașini de lux* și eu să-i zic că tu încă te chinui să vinzi tablouri? Lasă că ȘTIU EU CE E MAI BINE PENTRU TINE (din punctul meu de vedere, cea mai greșită mentalitate, în această situație).”. Sau, mai grav de atât: ,,Măi băiete/fată, eu sunt bătrână, când te însori/măriți și tu? Ai deja 25/30/35/40 de ani, păi e rușine mare. Uite, a lu’ Popeasca s-a și însurat/măritat, are casă, mașină și 2/3/4 copii.”. Vă rog, nu îmi luați în nume de rău ce am scris mai sus, știu că asta a fost mentalitatea cu care au fost crescuți mai ales bunicii noștri. Dar în momentul în care  îi explici persoanei respective că acum sunt alte vremuri și că tu ai alte aspirații, alte planuri și că e destul de deplasat să îți spună că băiatul/fata/nepotul/nepoata lui X e mai bun ca tine și e demn de luat exemplu doar pentru că a ales să își trăiască viața într-un mod diferit (DACĂ a ales el/ea asta), frumos ar fi să înțeleagă și să accepte asta.

Pentru că văd părinți sau bunici care, atunci când copilul sau nepotul/nepoata lor le-a ,,ieșit din cuvânt” și a ales să facă ce simte, au rupt legăturile cu el/ea pentru o perioadă lungă de timp sau pentru totdeauna. Să-mi fie cu iertare, dar dacă tu îți renegi propriul copil sau nepot/nepoată doar pentru că nu ți-a îndeplinit așteptările…

Pentru că judecăm fără măcar să fim conștienți că facem asta.

Pentru că aud oameni spunând, mereu, lucruri de genul: ,,Mi-e atât de rău, dar TREBUIE să fac asta, trebuie să merg acolo.”. Și dacă, ,,acolo”, cazi lat de epuizare și te trezești petrecând un ,,concediu” forțat la spital?

Pentru că de prea multe ori spunem ,,da”, deși în adâncul sufletului nostru se aude un foarte puternic ,,nu”.

Pentru că, din ce în ce mai des, văd în jurul meu persoane care merg la un serviciu pe care îl detestă doar pentru că au impresia că nu vor găsi ceva mai bun în altă parte.

Și lista poate continua…

Ce întorsătură a luat un articol pe care îl doream a fi unul legat de încrederea în sine și în care să vă prezint outfitul meu din ultima ședință foto. Însă, după ce am scris prima întrebare, nu m-am putut opri. Eu mă consider norocoasă. Nu mi-a impus nimeni ce să fac cu și în viața mea și nici nu aș permite, vreodată, nimănui, să facă asta. E adevărat că au fost voci care mi-au spus : ,,Fă-te prezentatoare TV sau actriță, să te văd și eu la televizor!”, sau ,,Cum, tu, fată de nota 10 să machiezi și să scrii despre modă? Păi nu-i păcat?”. Nu, pentru mine e chiar o binecuvântare. Din păcate, a face ceea ce iubești e un lux pentru majoritatea oamenilor de azi. Sau, poate, asta cred ei.

Dacă ceea ce am scris până acum (mai ales întrebările) vi s-a părut o fantezie greu de atins, eu vă spun că se poate. Am aproape 22 de ani, termin anul viitor o facultate (Comunicare și PR) care, în ciuda provocărilor la care m-a supus, îmi place foarte mult, iar ceea ce am învățat și încă învăț mă ajută mult ca make-up artist și blogger (nimic, dar nimic nu e întâmplător în viață), fac ceea ce îmi place și reusesc să îmbin perfect toate acestea și cu viața personală. Și mai am și timp liber. Așa că, citând pe cineva pe care am întâlnit de curând și care m-a auzit povestind despre tot ce fac: ,,Băi, dacă un metru și 53 de cm de om, de 22 de ani, poate, atunci să ne fie rușine celorlalți care spunem mereu că nu se poate!”. N-am să uit niciodată vorbele astea și îți mulțumesc încă odată, fată dragă!

Să vă arăt, totuși și niște poze de la ultima ședință foto. Pe unele dintre ele le-ați mai văzut, am înghețat de frig atât eu, cât și cea mai talentată fotografă ever (o găsiți aici), dar a meritat în totalitate. Am vrut, inițial, să adopt un look all black, mai rock, însă am decis, în final, să îl ,,îmblânzesc” cu o rochiță.

diamonds-33

 

diamonds-40

 

diamonds-8

În poze port:

Geacă biker cu efect de piele Stradivarius

Rochie H&M

Dresuri H&M

Rucsac Stradivarius

Botine din piele întoarsă Deichmann

V-am dat temă de gândire și, de ce nu, de pus și în practică. Eu mi-am răspuns, în mare parte, la întrebările de la începutul articolului și a fost un proces care a durat aproape patru ani și, care, încă mai durează. E nevoie de răbdare, voință și ambiție, pentru că nu te poți detașa, în câteva luni, de gândirea care ți-a fost indusă în zeci de ani de viață. Răbdarea, însă, va fi pe deplin răsplătită. E minunat. Te simți liber(ă). Ești fericit(ă). Ești…TU. Pot spune, sincer, că îmi iubesc viața și că sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Îmi doresc, din suflet, ca oricine citește acest articol să poată spune, într-o zi, asta!

Cu drag,

Dana💎

Machiaj ,,cuminte” vs. machiaj puternic

Alina este una din multele colege de facultate despre care pot spune că sunt ,,de revistă”. Adoră să pozeze și asta se vede. Pentru machiajul din cadrul a două dintre ședințele ei foto a  apelat la mine. Întâmplarea a făcut ca Alina să dorească, de fiecare dată, un alt tip de machiaj, fapt care m-a bucurat enorm, pentru că am putut crea două ,,personaje” total opuse dar care i s-au potrivit de minune.

În prima ședință foto, pe care eu am numit-o ,,Lovely deer”, ea a purtat un machiaj în nuanțe naturale, care i-a scos în evidență trăsăturile de păpușică (eu așa o văd). Pentru machiajul ochilor am folosit nuanțe de bej, auriu, maro și foarte puțin negru. În loc să trasez o linie de tuș foarte bine definită am ales să îi conturez baza genelor cu un creion negru, pe care l-am difuzat ușor cu un (mini)blender (pensula nr. 38 de la Make-Up Professional). Pomeții i-am conturat cu Sleek Contour Face Kit nuanța Light, apoi am aplicat un blush piersică, de la Sephora, cu particule foarte fine, iluminatoare. Pe buze am aplicat un creion roz spre nude, peste care am folosit un ruj mat de la Sleek, nuanța Birthday Suit.

alina-3511

alina-3553

Foto: Adriana Chitariu

Produse folosite                                                             

Ten: Primer pentru față NYX Studio Perfect Photo Primer Clear; Fond de ten Make-Up Atelier Paris; Pudră pulbere NYX Mineral Finishing Powder.

Sprâncene: Fard de sprâncene NYX Eyebrow Cake Powder.

Ochi: Primer Too Faced; Palete de farduri de la Sleek- Oh So Special, Romance și Au Naturel; Fard pulbere NYX Loose Pearl (nuanța Nude); Creion waterproof Sleek Eau La Liner (nuanța Noir); Rimel Maybelline NY Colossal 100% Black.

Pomeți: Sleek Contour Face Kit (nuanța Light); Fard de obraz Sephora, Iluminator din  Sleek Contour Face Kit (nuanța Light).

Buze: Creion contur de buze Essence (nuanța Wish me a rose); Ruj Sleek Matte Me (nuanța Birthday Suit).

În a doua ședință foto, numită ,,Beautiful vampire”, Alina a purtat un machiaj smokey eyes negru, care i-a scos foarte bine ochii în evidență. Pentru pomeți am folosit aceleași produse ca pentru machiajul de mai sus (adoooor acel blush de la Sephora). Buzele au fost conturate cu un creion roșu, peste care am aplicat un ruj mat de la NYX, nuanța Monte Carlo. Atenție însă: la machiajul de tip smokey eyes realizat cu o culoare puternică, evitați să folosiți rujuri în nuanțe stridente. Cele mai indicate, pentru un astfel de machiaj, sunt rujurile nude sau chiar gloss-urile transparente. În cazul de față, fiind vorba de o ședință foto cu o anumită temă, am putut pune accentul atât pe ochi cât și pe buze, pentru a obține efectul dorit.

  IMG_8240

IMG_8294

Foto: Adriana Chitariu

Produsele folosite sunt, în mare parte, aceleași, singurele care diferă fiind fardurile folosite pentru machiajul ochilor (Paletă de farduri Sleek Ultra Mattes Darks V2), creionul pentru buze (Essence, nuanța Femme fatale) și rujul (NYX Soft Matte lip cream, nuanța Monte Carlo).

Nu pot spune că prefer, în mod special, un singur tip machiaj din cele două prezentate. Personal, în timpul zilei, port un machiaj foarte, foarte simplu sau nu mă machiez deloc. Totul depinde de starea mea de spirit. Îmi place, totuși, să fiu îndrăzneață când este vorba de evenimente speciale (,,dacă nu eu, atunci cine?”).

Cu Alina, probabil, vă veți mai întâlni pe blog, pentru că este foarte…,,machiabilă”. Îmi creează o stare de bine atunci când vine la mine, mai puțin atunci când își face câte un selfie după absolut fiecare pas pe care îl fac (,,Ai terminat cu fondul de ten? Stai să-mi fac o poză.”, ,,Mi-ai conturat și sprâncenele? Aaaa, stai să-mi fac o poză. Offf, lumina nu e bună.”). Mmm, dacă stau și mă gândesc mai bine, e adorabilă și nu am ce să-i fac. Știți cum sunt pisicile care fac ochii mari și miaună când le cerți? Cam așa și ea.

Cu drag,

Dana💎