De la Scufița Roșie la Lady in Red

Sezonul acesta vom vedea roșu în fața ochilor. Nici vorbă de nervi… Îl vom vedea (sper eu) în ținutele multor doamne și domnișoare. Am mai spus și într-un alt articol, roșu e culoarea mea preferată. Este o culoare care, din punctul meu de vedere, te duce cu gândul la iubire, pasiune, senzualitate, amibiție, hotărâre, putere, succes. Dacă e să ne întoarcem ,,puțin” în timp (doar câteva sute de ani), observăm că majoritatea mantiilor purtate de domnitori, regi și regine erau confecționate din catifea sau mătase roșie brodată cu fir de aur. Mantia purtată de regele Ferdinand la ceremonia de încoronare de la Alba Iulia, ce a avut loc în anul 1922, este confecționată dintr-o țesătură de mătase roșu regal, decorată cu fir de aur și blană de hermină, conform muzeografilor de la Castelul Peleș, unde puteți admira creația unică în lume ca realizare artistică.

Acum că am încheiat scurta lecție de istorie, ne întoarcem în prezent. Pe la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, spre marea mea încântare, am început să citesc în tot mai multe reviste de modă și să observ, urmărind prezentările marilor designeri, că ținutele alcătuite  în totalitate din piese vestimentare și accesorii roșii sunt vedetele sezonului. Bluze din mătase sau pulovere pufoase, pantaloni sau fuste din piele (ecologică!), botine cu efect de piele întoarsă, cizme lungi peste genunchi, le găsim acum pe paginile revistelor, pe Internet sau în magazine. Am auzit/citit mai multe denumiri ale acestui stil: ,,All red”, ,,Lady in Red” sau ,,Scufița Roșie” fiind câteva dintre ele.

Ideea de a găsi mai mult roșu în magazine mă încântă cel mai tare, pentru că, în tendințe sau nu, eu am purtat și port des această culoare. Amintirile mele legate de ea încep de la șapte ani, când, îmbrăcată într-un costumaș roșu format dintr-un sarafan cu fustiță cloș și un sacou, croit de bunica mea, o cămășuță albă și o pălăriuță tot roșie, am interpretat-o pe Scufița Roșie la serbarea de la sfărșitul clasei I. Cred că și primii mei pantofi au fost tot roșii, însă amintirea e vagă. Pe la zece ani am avut un pulover pufos ce era la mare căutare în acea perioadă. Se găsea numai pe roșu și roz (sau, cel puțin, numai așa am văzut eu), iar două din cinci fete îl aveau sigur. Înaintez în timp cu un an sau doi și parcă văd așezată pe umeraș prima mea geacă din piele despre care îmi amintesc. Mai e nevoie să menționez că era roșie?

În fine, că să nu trec în revistă toate obiectele vestimentare de culoare roșie pe care le-am găzduit la mine în dulap de-a lungul anilor (deloc puține), vreau să amintesc direct de rochia din mătase pe care am purtat-o la banchetul de la sfărșitul clasei a XII-a (pe care o iubesc pur și simplu și pe care o păstrez la loc de cinste, așteptând un eveniment la care să o mai îmbrac) și de capa purtată în pozele din articolul numit ,,Asta sunt eu. Cu adevărat.”, care mi-a ținut companie patru ani, dar de care m-am despărțit recent.

Așadar, de-a lungul timpului, am trecut de la ,,Scufița Roșie” la ,,Lady in Red”. Este adevărat că această culoare se potrivește oricui, dacă e să vorbim strict din punct de vedere al categoriei de vârstă (da, aș vedea și o doamnă de 90 de ani purtând roșu), însă nu poate fi purtată de oricine. Atunci când porți roșu, atitudinea contează! O persoană timidă, temătoare, care are mereu privirea în pământ și care nu își dorește să iasă din ,,zona ei de siguranță” nu se va simți deloc confortabil purtând îmbrăcăminte de culoare roșie. Cel mai probabil, nici nu o va purta de bunăvoie.

Asta nu înseamnă că, dacă vedem într-o zi pe cineva despre care știm că este o persoană  puternică și încrezătoare purtând culori pale sau mohorâte, acea persoană a căzut în butoiul cu melancolie. Suntem oameni și avem, câteodată, zile mai bune sau mai proaste, în funcție de alegerile pe care le facem în fiecare clipă. Sau, poate, evenimentul înspre care se îndreptă sau de la care vine impune o anumită ținută. La fel și în cazul unei persoane timide, dacă o surprindem purtând roșu ocazional, nu putem concluziona că a căpătat, peste noapte, încredere în sine. Totuși, există cazuri (foarte puține, ce-i drept) în care femei odată retrase și fără pic de încredere în ele, purtând din ce în ce mai des culori puternice, și-au schimbat total atitudinea. Important este să purtăm noi culorile, oricum ar fi ele, nu să lăsăm culorile să ne ,,poarte” pe noi.

Vă las, mai jos, o serie de poze cu o ținută inspirată din stilul despre care v-am vorbit. Puloverul uoșr larg este ideal temperaturilor acestui anotimp, iar pantalonii cu un croi masculin fac ținuta ușor de purtat atât la birou, cât și la o ieșire în oraș. Pentru a ,,îndulci” totul, am adăugat o pereche de cercei mari din perle, o eșarfă din mătase și o pereche de stiletto cu efect de piele întoarsă. Geanta și cureaua, ambele de culoare neagră, au rolul de a armoniza combinația din punct de vedere cromatic.

danaaa-103danaaa-1danaaa-91danaaa-19

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Pulover New Yorker

Pantaloni Bershka

Eșarfă Meli Melo

Cercei Everbril

Geantă H&M

Curea H&M

Pantofi Bershka

Putem purta roșu 24 din 24? Bineînțeles. Este indicat să facem asta? Ei bine… să zicem doar că am putea trezi anumite suspiciuni. Putem, însă, alege să fim la fel de puternice, de încrezătoare și de hotărâte ca și cum am fi îmbrăcate în permanență în roșu. Pentru că ni s-a dat acest minunat dar: acela de a alege, în fiecare secundă a Vieții noastre, încotro ne îndreptăm.

Cu drag,

Dana💎

 

Anunțuri

Punct și de la capăt

Luni, ora 1:21. Azi am găsit locul ce-mi va fi casă pentru următorul an. Are multe ferestre iar nonculoarea alb e majoritară, exact cum căutam. Și e în Cluj. Îmi place mult lumina, atât cea caldă și puternică a Soarelui, cât și lumina timidă, misterioasă, a Lunii. Nu trag niciodată draperiile, ador să fiu trezită de razele ce-și fac loc printre nori. Acesta e și motivul pentru care am ținut neaparat ca viitorul meu locșor să fie împânzit cu ferestre mari.

Nu știu dacă nu pot adormi de bucurie, emoție sau curiozitate. Poate din cauza unui amestesc între cele trei, presărat cu puțină teamă de necunoscut. Dacă acum ceva timp îmi înăbușeam orice sentiment pe care îl consideram negativ, acum am înțeles că, pentru a atinge adevărata liniște sufletească, e nevoie să acceptăm tot ce simțim, să trăim fiecare sentiment care ne încearcă și apoi să… respirăm adânc.

Abia acum conștientizez că urmează să încep a ,,scrie” un nou capitol. Ultimii trei ani au constituit perioada în care am crescut din punct de vedere psihic și spiritual mai mult decât am crezut că poate un om crește în această viață. Dacă am fi conștienți 100% de ceea ce putem face, lumea ar fi cu totul alta. Așadar, m-am gândit să fac o lista cu ceea ce am învățat în acești ani, un rezumat al capitolului care se încheie. Știu că sunt lucruri pe care poate le-ați mai auzit sau pe care le auziți zilnic. Lucruri pe care și eu le-am aflat de la alții copil fiind, însă acum le-am înțeles. Pentru mine, a învăța înseamă a înțelege, a conștientiza, a accepta și a pune în practică, a transforma noile informații în principii după care îți vei ,,modela” viața. Asta nu înseamnă că ele rămân ,,bătute în cuie” până la sfârșit. Oricând putem învăța lucruri noi, care să înlocuiască vechile credințe. Prin urmare:

1. Am învățat să fac ce simt eu că e bine pentru mine și nu ce cred alții că e bine pentru mine.

2. Am învățat să îmi asum tot ceea ce fac și să nu mai caut vinovați în exterior pentru ceea ce mi se întâmplă.

3. Am învățat (cu greu, ce-i drept, însă am reușit) că nu poți ajuta un om să se schimbe, să își facă viața mai frumoasă și mai ușoară. El e singurul care poate face asta, iar dacă alege să nu acționeze spre mai bine, nu ai altă soluție decât să accepți asta și să-l lași să fie.

4. Am învățat că, pentru a reuși, e mai bine să nu strigi în gura mare ce ai de gând să faci. Pur și simplu acționează și vor vorbi rezultatele pentru tine.

5. Am învățat că răbdarea e ,,ingredientul secret” pentru a-ți atinge scopurile.

6. Am învățat, oricât de clișeic sună, că un zâmbet sincer chiar face adevărate minuni!

7. Am învățat că nimic nu este întâmplător și că, oricât de tare ar durea o anumită experiență, ea va conduce, în cele din urmă, către ceva minunat, chiar dacă în momentul în care se produce nu putem concepe acest lucru.

8. Am învățat că atunci când încetezi să cauți cu disperare ceva, te relaxezi și lași acel ceva să vină spre tine, va apărea negreșit. Un exemplu simpatic este încercarea mea de a găsi o saltea de apă în formă de flamingo. Am căutat una pe placul meu aproape două luni, niciodată nu reușeam să o comand, stocurile fiind mereu epuizate. M-am calmat și mi-am spus că sigur va apărea una la momentul potrivit, dacă mi-o doresc cu adevărat. Pentru un timp chiar uitasem de ea. Duminica trecută am primit cadou un flamingo roz, de aproape doi metri (da, dacă nu mă dă nimeni afară cu tot cu flamingo de la piscină, vor urma și poze cu el și da, știu că sunt peste tot pe Internet, asta e, mie tot îmi place și el tot rămâne foarte confortabil).

9. Am învățat că prezentul e tot ce ai cu adevărat.

10. Am învățat că tot ce îmi doresc stă dincolo de fricile mele și, prin urmare, cel mai indicat lucru e să-ți iei inima în dinți și să faci chiar lucrurile de care îți e frică. E foarte posibil ca la sfârșit să zici ,,Asta a fost tot?!”.

11. Am învățat că realitatea e subiectivă, e așa cum vrea fiecare din noi să o vadă. Acesta e și motivul pentru care unii oameni spun că viața e un chin, iar alții plutesc pe un norișor mai tot timpul (fără să fi ingerat/inhalat nicio substanța ,,aducătoare de fericire”). Știați că prin simțurile noastre intră în fiecare secundă 11.000.000 de biți de informație din care procesăm conștient doar 15 biți pe secundă? N-am descoperit eu asta, ci o spune Tor Norretranders în cartea sa, ,,Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiinței”. Trageți voi concluziile.

12. Am învățat să nu mai ,,alerg” după nimeni, să nu-mi mai planific viața în funcție de drumurile altora și să-mi urmez propriul drum.

13. Am învățat că nu există lucruri ori experiențe care sunt bune sau rele, pozitive sau negative ,,de la natură”. Tu ești cel care le ,,etichetează”. Unul și același lucru poate fi o nenorocire pentru o persoană și o binecuvântare pentru alta.

14. Am învățat că primești doar ceea ce dai. Fie că e vorba de un gând, o vorbă, un lucru sau o acțiune. Karma e reală. Sau, mai pe românește: ,,Fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată!”. Și nu se aplică numai altora (cum ne place să ne amăgim atunci când avem impresia că cineva ne-a făcut o nedreptate) ci și nouă. Așadar, gândiți-vă de zece ori la ce ați făcut în trecut atunci când vă întrebați cu disperare: ,,De ce mie?”.

15. Am învățat că orice e posibil, în orice moment. ORICE. E necesar doar să rămâi deschis și să nu-ți mai faci scenarii. De exemplu, îți dorești cu ardoare X lucru și îți imaginezi în fiecare zi, în cel mai mic detaliu (stabilești până și hainele pe care le îmbraci în momentul respectiv), cum te duci și îți cumperi acel lucru. Dar dacă X vine sub formă de cadou? Sau poate îl câștigi (mi s-a întâmplat). Sau îl găsești. Sau… orice. Doar lasă-l să vină, nu contează cum.

16. Am învățat că cele mai puternice (și, din păcate, eficiente) metode de manipulare a unei mase sunt inducerea fricii, a sentimentului de vinovăție și a ideii conform căreia nu ai altă soluție (nu ai de ales). E trist să vezi că în 2017 încă mai există oameni care se tem (în sensul că, de exemplu, paralizează de frică dacă au făcut baie sau au spălat un tricou, fără să-și dea seama, în zi de sărbătoare) de Dumnezeu. Religia nu are nicio legătură cu spiritualitatea sau credința. Din respect pentru ceea ce fiecare din voi alege să creadă, nu vreau să dezvolt mai mult acest subiect.

17. Am învățat să spun un clar și răspicat ,,nu”, atunci când simt asta, indiferent de reacțiile celor din jur. Fiecare minut pe care îl avem e prețios și nu e indicat să ne irosim timpul cu lucruri pe care nu dorim să le facem.

18. Am învățat că nu am de ce să îmi explic acțiunile sau deciziile. Unii oameni sunt atât de obișnuiți să îi controleze pe alții în loc să-și trăiască propria viață, încât au nevoie de explicații pentru fiecare lucru pe care îl fac cei din jurul lor. Mai ales dacă e vorba de lucruri care nu sunt în acord cu principiile și credințele pe care ei le adoptă. Un simplu și calm ,,Pentru că asta simt și vreau eu.” e de ajuns, iar dacă interlocutorul vede asta ca pe o obrăznicie, o jignire, e strict alegerea lui.

19. Am învățat că intuiția e cea mai bună hartă, cel mai bun GPS. Mereu te duce pe drumul corect.

20. Am învățat să iert și să iubesc. Cu adevărat.

Și, cel mai important și mai folositor lucru pe care l-am învățat până acum a fost să mă iert și să mă iubesc cu adevărat. Să nu mă mai învinovățesc pentru nimic. Este atât de important să conștientizezi, pe deplin, că meriți tot ce e mai bun în viață, că ești mai mult decât un trup, că ești minunat/minunată așa cum ești. Să ai curajul să ieși din zona de confort, să-ți ,,dezgropi” visele pe care societatea te-a făcut să le îngropi atât de adânc încât abia mai poți ajunge la ele și să le aduci la viață. Dacă e să vorbim prin metafore, vă sfătuiesc să vă transformați visele într-un puzzle. Trăirile ce te încearcă de fiecare dată când mai mai pui o piesă care să îl completeze sunt… unice.

Vă las câteva poze de la ultima ședință foto făcută în Iași, pentru a ,,marca” încheierea acestei etape din viața mea. Mulțumesc, Iași, pentru experiența oferită! Nu pot spune că mi-ai fost casă, nu simt asta. Însă mi-ai oferit prietenii și lecții neprețuite. Aici am cunoscut oameni frumoși din toate punctele de vedere și am descoperit un grup de femei minunate, de la care am avut multe de învățat legat de ceea ce înseamnă să fii blogger de modă și alături de care am evoluat foarte mult în acest domeniu. Mulțumesc, dragilor!

danaa-26

danaa-58

danaa-73

danaa-67

danaa-33

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Tricou Sinsay

Pantaloni Stradivarius

Geantă H&M

Inel Everbril

Brățară Pandora

 

Sunt recunoscătoare pentru lecțiile primite. Sunt recunoscătoare și pentru această schimbare atât de firească și lină. Tot ce îmi rămâne de făcut acum e să mă întreb: ,,Cum se poate și mai bine?” și să las viața să-mi arate.

Cu drag,

Dana💎

Ce altceva e posibil? + CONCURS

Am învățat din întâmplarea legată de cămașă, pe care v-am povestit-o în articolul anterior, să nu mai las nimic să-mi strice ziua, ba chiar să consider că tot ce mi se întâmplă e în avantajul meu. Plănuisem această ședință foto cu luni înainte, însă nu am reușit s-o materializez până într-o dimineață de la mijlocul lui iunie. Eram convinsă că vreau să aibă loc într-o cafenea care mi s-a lipit de suflet și… cam atât. Îmi treceau atât de multe ținute prin minte, încât nu mă puteam decide la una singură. Până când mi-am dat seama că nu am făcut nicio poza cu ce am purtat la Digital Divas (aflați aici de ce).

La ora 10:00 mă pregăteam să plec spre cafenea. Făcându-mi ,,băgăjelul”, îmi dau seama că pantofii pe care i-am purtat la Gală nu erau la Iași. M-am resemnat rapid și am luat altă pereche de sandale cu mine. Ies afară și observ că plouă mai tare decât se vedea pe geam. ,,Asta e! Poate vor ieși mai bine pozele cu părul puțin ud”, îmi spun.

Ajung la cafenea, mă schimb, îmi comand o cafea mică (da, cafeaua din poze este mică) și o aștept pe Adriana să ajungă. Mă simțeam atât de bine și de liniștită, aproape că îmi doream să rămân ore întregi aici, cu o carte în mână. Locul acesta are o energie aparte, oameni minunați (mi se pare prea puțin să mă refer la ei prin cuvântul ,,angajați”) și un nume predestinat: Harmony. Sunt recunoscătoare că mi s-a permis să fac ședința foto aici, fără nicio constrângere.

După câteva zile, primesc pozele de la Adriana. Ca de obicei, impecabile. Îmi place atât de mult sentimentul pe care îl trăiesc atunci când primesc un e-mail de la ea, e identic cu cel pe care îl simt când, în sfârșit, pot desface un cadou care a stat zile întregi sub brad.

Mult timp nu am știut ce să scriu legat de ele. Pur și simplu nu aveam inspirație, o ,,investisem” pe toată în licență și nu puteam lega o frază. Apoi mi-am adus aminte că cele mai frumoase articole le-am scris spontan, pe telefon, în locuri de-a dreptul neobișnuite pentru o astfel de activitate (în lift, autocar, avion, la medic, în cadă, pe casa scării… ) și am așteptat. Până azi. Azi îl scriu în loc să îmi repet prezentarea licenței. Ce să-i faci, când te ,,lovește” inspirația, nu mai scapi. Totuși, nu încercați asta acasă.

Ieri am fost martora unui fapt care mi-a adus aminte că perfecțiunea nu există cu adevărat, ci doar persoane care se ,,încăpățânează” să își imagineze situația perfectă, vacanța perfectă, coafura perfectă, petrecerea perfectă, ținuta perfectă, corpul perfect, machiajul perfect, răspunsul perfect… iar lista poate continua la nesfârșit. Iar când socoteala de acasă nu se potrivește perfect cu cea din târg, în mintea acelor persoane are loc un fel de… să-i spun scurtcircuit. Apare o dezamăgire cumplită și, din cauza unui mic detaliu care ,,nu facea parte din plan”, totul pare un eșesc total. Abia după câteva zile, când privesc în urmă și realizează că nu a fost încornoratul chiar atât de negru și că, de fapt, acele  chestiuțe neprevăzute au avut un farmec aparte, își face apariția un regret: ,,Mi-am stricat ziua/petrecerea/vacanța degeaba. N-a fost așa rău…”. Din păcate, ,,amintirile ne chinuiesc, aminitirile ne răscolesc” și, de fiecare dată când persoana respectivă se va gândi la momentul ,,ruinat”, va simți un gol în stomac.

Exact așa am pățit luna trecută. M-am enervat cumplit că acea cămașa îmi era mare, m-am simțit inconfortabil, mi-am stricat ziua atât mie, cât și Adrianei (căreia i-am cerut scuze de cel puțin trei ori în seara respectivă), iar când am văzut pozele… Așa că de data asta n-am permis nici pantofilor lipsă și nici părului ud să îmi strice ziua. Eram în stare să pozez desculță, dacă nu aveam cu ce să îi înlocuiesc. În sufletul meu a fost o armonie de nedescris în acea zi. E atât de frumos să-ți dai voie să trăiești fără să te mai impiedici de ,,pietricele”.

Luați viața așa cum vine și evitați să vă mai faceți planuri în cel mai mic detaliu. Cu cât mai mari sunt așteptările, cu atât mai mari sunt și dezamăgirile. Fiți curioși. Când vedeți că nimic nu decurge conform planului, întrebați-vă: ,,Ce altceva e posibil?”. Doar așteptați. Se vor întâmpla minuni. Poate acel plan nu e potrivit. Poate ceva mai bun se ascunde după colț.

Acest articol e pentru voi toți, fie că vă regăsiți sau nu în descrierea de mai sus. Dacă nu o faceți, vă doresc să vă bucurați de viață la fel ca până acum. Dacă vă recunoașteți, înseamnă că acesta e semnul, de asta aveați nevoie. Acum știți să culegeți ,,pietricelele” și să le folosiți în avantajul vostru.

Ceea ce face ca articolul să fie într-adevăr special, e faptul că l-am scris tocmai astăzi, de ziua persoanei din viața căreia m-am inspirat. La mulți ani, Miha! Rămâi un exemplu pentru mine, orice s-ar întâmpla. La mulți ani și vouă, Daria și Cristi! E minunat să fiu înconjurată de atâția oameni faini!

P.S. Dacă tot am amintit de zile de naștere și cadouri, am o surpriză pentru voi, în semn de mulțumire pentru sprjinul pe care mi-l oferiți necondiționat. Începând de astăzi, 4 iulie 2017, dau startul unui concurs care se va desfășura până pe 14 august 2017 și în cadrul căruia voi oferi trei premii: o geantă mare de mână, o gentuță de umăr roșie, cochetă și un portofel chic. Câștigătoarele vor fi alese prin intermediul random.org. Vă puteți înscrie și vedea premiile aici ➡️ CONCURS. Baftă tuturor!

Danna-23Danna-37Danna-90Danna-35Danna-101Danna-57

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Sacou Sinsay

Salopetă Zara

Sandale Zara

Cercei Madeleine’s

Inel H&M

 

Cu drag,

Dana💎

Ce ziceați, că în viață nu poți reuși doar urmându-ți pasiunile? / Cum am aflat de nominalizarea din cadrul Digital Divas Awards by AVON

Acum patru zile am aflat că am fost nominalizată la categoria Young Divas in Fashion Blogging, în cadrul Digital Divas Awards by Avon. Lucram la un proiect pentru facultate, când sora mea m-a întreabat dacă am văzut că a început votarea pentru Digital Divas. Fiind foarte prinsă cu acel proiect în ziua respectivă, nu apucasem să îmi verific mailul. Mă uit la telefon, nicio notificare pe mail. ,,Meh, probabil nu am fost selectată.”. Am avut, totuși, instinctul de a mai accesa odată căsuța cu mesaje primite și, deodată, aud soneria telefonului. Apăruse mailul pe care îl așteptam de când m-am înscris. Pentru o oră am uitat de proiect și de tot ce se întâmpla în jurul meu. Nu mai conta că era necesar să îl prezint a doua zi de dimineață și că, cel mai probabil, voi face noapte albă, vedeam numai curcubee și norișori roz, pufoși, în jur (nu, nu luasem nimic ce ar fi putut provoca asta, nu obișnuiesc). I-am raspuns surorii mele că am fost selectată, iar ea îmi spune, scurt: ,,Știu. Te-am și votat.”. Like a boss, ce să mai…

Poate multă lume va considera exagerată bucuria mea. Pentru mine, e o binecuvântare. E atât de frumos și de împlinitor să știi că munca ți-e apreciată nu numai de cei care te urmăresc, ci și de specialiști în domeniu, care au decis că meriți să fii printre primele 20 de bloggerițe de fashion din țară nominalizate la categoria respectivă, încât rămâi fără cuvinte. Am pus și încă pun atât de mult suflet în blogul meu, în We are diamonds, în fiecare articol și frază scrisă, în fiecare postare de pe Facebook și Instagram și acum văd, din ce în ce mai clar, cât de frumos mi se conturează visul.

Am fost o încăpățânată și am decis că în viața asta vreau să fac ceea ce îmi place, am refuzat să ascult cum societatea ne spune mereu, că fără sacrificiu nu există câștig, că e mai importantă partea materială decât ceea ce simte sufletul nostru, că, dacă îți urmezi sufletul și instinctul vei da greș, vei muri de foame. Nu mai ascultați, vă rog, toate astea. Se poate, vă spun eu că se poate! Ascultați-i pe cei care au reușit, pe cei mereu veseli, optimiști și ambițioși, pe cei care au sfidat încercarea societății, a sistemului de a ne manipula, de a ne transforma în niște roboți epuizați, lipsiți de culoare și pierduți în rutină. Căutați să creșteți pe toate planurile, spiritual, intelectual, psihic, fizic… Lăsați teama la o parte, pentru că asta se vrea: să fim niște oameni speriați, limitați, ușor de controlat, care să se conformeze și să nu pună multe întrebări. Oamenii inteligenți și liberi sufletește sunt foarte periculoși pentru sistem. Mai mult decât vă dați seama.

We are diamonds este un blog despre modă, despre frumusețe, despre lifestyle. Și nu în ultimul rând, despre suflet. Al meu și al fiecărui cititor în parte. Cu siguranță ați observat că îmbin articolele în care vă prezint ținute, cu sfaturi și recomandări pentru suflet. Chiar dacă nu ne dăm seama, noi ne îmbrăcăm, în primul rând, după cum vrea și simte sufletul nostru. Poate astăzi se simte bine în galben, poate mâine simte nevoia unei ținute mai sobre. În fond el e tot ce rămâne la sfârșit. We are diamonds e despre noi toți. E despre faptul că în fiecare dintre noi există un diamant care așteaptă să fie șlefuit. Dacă conștientizăm și acceptăm asta, vom străluci mai tare decât ne putem închipui vreodată. Merităm asta!

Eu sunt Dana-Ioana Manolache. M-am născut în Roman, județul Neamț. Un oraș mic, de care nu prea a auzit foarte multă lume. Am 22 de ani. Întotdeauna privesc înainte cu încredere și bucurie. Sunt convinsă că viața ne e dată pentru a o face cât mai frumoasă și că, noi singuri o transformăm într-un chin dacă alegem să ne lăsăm manipulați. Și acum, după nici doi ani de când mi-am deschis blogul, vă scriu în calitate de blogger nominalizat la categoria Young Divas in Fashion Blogging, în cadrul Digital Divas Awards by Avon.

În altă ordine de idei, am votul vostru pentru Digital Divas, da? Puteți vota ,,We are diamonds” la categoria Young Divas in Fashion Blogging (prima categorie din listă) accesând link-ul următor: http://vote.evensys.ro/en/subscribe/ . Mulțumesc, dragilor!

Ce ziceați, că în viață nu poți reuși doar urmându-ți pasiunile?

IMG_4128

 IMG_4192

Cu drag,

Dana💎

Asta sunt eu. Cu adevărat.

A venit primăvara! O propoziție atât de simplă și, totuși, care stârnește o multitudine de zâmbete. Un anotimp vesel, plin de culori și miresme. Iubesc luna martie pentru că m-am născut în a patra zi a ei. Și pentru că e despre noi, femeile.

Da, acum trei zile am mai adaugat un minunat an vieții mele. Așadar, iată-mă față în față cu un nou început, o nouă etapă pe care urmează să o parcurg. Și sunt atât de entuziasmată! Știu că foarte multe persoane privesc trecerea timpului ca pe ceva deloc plăcut, însă nu-l putem opri, pune într-un recipient și lăsa la păstrare. Altfel, de ce l-am mai primit? Ideea este să-l ,,consumăm” frumos și cu folos. Cred cu tărie că nu timpul ne determină vârsta, ci felul în care gândim și, dacă alegem asta, ne putem păstra tinerețea mult timp.

Veți zice: ,,Ei, ce știe ea, e tânără…”. Recent am distribuit pe pagina personală de Facebook o povestioară simpatică, care se încheie cu o doamnă cam la 80 de ani, spunându-i uneia de 60: ,,Auzi, știi ceva? Eu am renunțat să mai fiu babă!”. Deci se poate.

Acum să revenim la ale noastre. Culoarea mea preferată e roșu, pentru că e o culoare puternică și greu de trecut cu vederea. Așadar, am hotărât să port, în cea dintâi zi a primăverii, o capă superbă pe care o am de aproximativ patru ani și care s-a păstrat foarte bine. Din dorința de a mă asorta cu ,,tema” acestei luni, am ales o bluză din dantelă albă.

Pentru a păstra linia elegantă a ținutei, am ales negru atât pentru pantaloni, cât și pentru cizme și gulerul din blană (artificială!), care e cea mai recent achiziționată piesă și pe care o ador. Dacă aș putea să merg după pâine în blugi, tricou și purtând gulerul fără să fiu direcționată către un specialist (nu în modă), aș face-o.

IMG_5921

În ceea ce privește accesoriile, am optat pentru o pereche de cercei statement, un inel și un plic care arată ca un… plic. Am cumpărat minunăția asta acum vreo șase ani, imediat după Crăciun. Rar îmi cumpăr lucruri fără să clipesc, fără să mă gândesc dacă au rost în garderoba mea. Ei bine, plicul acesta a făcut excepție, cu toate că eram conștientă că voi avea ocazii foarte rare să îl port, având în vedere stilul pe care îl adoptam atunci. L-am lăsat frumușel în dulap și l-am găsit anul acesta într-o stare impecabilă. A fost una din cele mai bune decizii pe care am făcut-o la 16 ani. Dați-mi voie să mă felicit!

Vă las acum să priviți în liniște mai multe poze.

IMG_5770

IMG_5930

img_5835

IMG_5811

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Capă Stradivarius

Bluză din dantelă albă (nu mai știu de unde am luat-o, nici etichetă nu are)

Pantaloni Bershka

Guler de blană artificială Stradivarius

Plic Pull&Bear

Cizme CCC

Cercei și inel H&M

Așadar, am început acest nou capitol din viața mea într-un ton elegant și îmi doresc să continui așa. Asta sunt eu. Cu adevărat.

Cu drag,

Dana💎

De ce să ne îngrijim tenul din timp? + Review: Skin Correction de la Fereto & Aqualia Thermal Riche de la Vichy

M-ați rugat de foarte multe ori să scriu despre îngrijirea tenului și am decis să vă împlinesc dorința. Multe dintre noi nu conștientizăm cât este de important să avem grijă de tenul nostru din timp, astfel încât să arate impecabil și după 45-50 de ani. Vorba marelui Shakespeare: ,,Nu lăsa să treacă timpul, amânările au finaluri periculoase.” (so deep, much wow). Acum, serios vorbind, dacă nu începem să ne îngrijim cu atenție tenul atunci când trebuie, s-ar putea ca, în jurul vârstei de 35-40 de ani, la apariția petelor, a liniilor fine sau chiar a ridurilor, să nu mai fie atât de ușor să scăpăm de ele. E mai bine să previi decât să ,,vindeci” (nu vorbim, totuși, despre o boală).

E foarte adevărat că tenul gras este mai avantajat decât tenul uscat (știuuu, știuu, în momentul acesta nu-mi dați dreptate, așteptați să termin propoziția) dacă e să mă refer strict la procesul de îmbătrânire. Da, persoanele cu tenul gras se vor confrunta mult mai târziu cu apariția ridurilor față de cele care au tenul foarte uscat, aici fiind si cazul meu.

Până de curând nu dădeam mare importanță îngrijirii tenului, a pielii în general. Foloseam doar cremă hidratantă, îmi mai făceam câte o mască cu argilă din când în când sau mai mergeam pe la salon pentru un tratament care să-mi împrospăteze tenul, când îmi aduceam aminte. De anul acesta am decis că vreau să am grijă de mine așa cum merit, nu numai în ceea ce privește pielea, ci și modul în care mă alimentez și programul de exerciții fizice.

Așa că m-am documentat, am citit diverse review-uri și am început să folosesc zilnic o mască și o cremă: Skin Correction de la Fereto (pentru îndepărtarea semnelor și cicatricilor) și Aqualia Thermal Riche de la Vichy (pentru hidratare). Dacă mă urmăriți pe Instagram, m-ați și auzit vorbind despre ele pe Insta Story. Să le luăm pe rând:

Skin Correction de la Fereto

img_1718

Produsele de la Fereto vin într-un ambalaj superb, lucru foarte important din punctul meu de vedere. Oricât am nega, prima impresie contează.

img_1723

Poate fi achiziționată de pe site-ul oficial al celor de la Fereto, are o cantitate de 50 de ml și costă 119 lei.

Ce promite?

,,Skin Correction este o mască cu acizi din fructe care ajută la reînnoirea pielii. Aceasta îmbunătățește radical aspectul pielii, minimizând în același timp dimensiunea porilor. Masca pe bază de acizi din fructe, papaya, vitamina E naturală și aloe vera ajută la regenerarea pielii.

Poate fi folosită de persoanele cu piele sensibilă sau care își doresc o culoare uniformă a tenului, fără pete sau roșeață.

Skin Correction elimină imperfecțiunile de la nivelul pielii, petele, facilitând vindecarea semnelor și leziunilor rămase pe piele după o acnee mai veche.

Beneficiile unui astfel de produs sunt numeroase, iar aspectul pielii se schimbă în bine de la o zi la alta. După o lună vei observa că nu mai ai nevoie de fond de ten pentru a ascunde imperfecțiunile pielii. Pielea se curăță în profunzime și are o culoare uniformă.”.

Sursa: http://www.fereto.ro

Înainte de a trece la plusuri și minusuri, vreau să menționez că am folosit produsul doar o săptămână și câteva zile, însă consider că e de ajuns având în vedere că rezultatele au și început să apară. Nu am avut niciodată probleme cu acneea, tenul meu fiind foarte uscat și curat, însă, de fiecare dată când îmi apărea ceva pe față, făceam necugetatul gest de a nu lăsa în pace acel ceva, astfel că, în timp, m-am ales cu semne destul de evidente (am făcut-o, mi-o asum, ce să-i faci…).

Plusuri

  • Miroase a caramele și e dulce la gust (nu faceți și voi experimentul acesta, eu am gustat-o fără să vreau pentru că am pus prea multă în jurul buzelor).
  • Are particule strălucitoare ce rămân pe piele și după ce vă clătiți.
  • Se simte, efectiv, cum acționeză și spun asta pentru că imediat după aplicare veți simți o senzație de căldură care durează cam un minut.
  • După clătire, pielea rămâne fină.
  • Da, cu siguranță vindecă semnele și leziunile rămase pe piele. În cazul meu, cel puțin, semnele au început să se estompeze după numai o săptămână. Să ne înțelegem, nu au dispărut ca prin minune, dar sunt foarte, foarte încântată de progresul de până acum! Abia aștept să văd cum arată pielea mea după o lună.

Minusuri

  • Nu știu ce să scriu. Serios că nu știu. Să spunem că nu este accesibilă pentru toată lumea din punct de vedere al prețului.

Cu siguranță o voi mai cumpăra mult, mult timp de acum încolo. E în topul produselor mele preferate. Pe mine nu mă deranjează deloc prețul, mai ales că și-a respectat promisiunile. Am încercat atât de multe produse care promiteau același lucru și am fost dezamăgită de toate, încât Skin Correction m-a cucerit pe loc. Și, da, știu că am mai spus-o dar…miroase a caramele și străluceșteee!

 

Aqualia Thermal Riche de la Vichy

img_1907

Eu am comandat pachetul promoțional din poză, ce conține crema Aqualia Thermal Riche de 50 de ml și o soluție micelară Purete Thermale de 100 de ml, ambalate într-o cutie de colecție, foarte elegantă și practică, din metal, de pe webfarm.ro, la prețul de 86 de lei (100 de lei cu tot cu transport). Pe lângă pachetul propriu-zis, am primit foarte multe mostre de fond de ten de la Vichy și creme pentru îngrijirea pielii, care au picat la fix.

img_1922

img_1891

Ce promite?

,,Cremă de zi cu Acid Hialuronic și Apă Termală Mineralizantă Vichy. Apa Termală Mineralizantă Vichy este cunoscută pentru proprietățile sale de regenerare și calmare a pielii, iar acum are o nouă proprietate: permite deschiderea pereților intercelulari, favorizând penetrarea ingredientelor active către toate zonele feței. Acidul Hialuronic și Aquabioryl hidratează pielea, în timp ce λ-Carragenani menține hidratarea pe termen lung, reconstruind funcția de barieră a pielii la exterior.Crema de față de la Vichy a fost testată pe pielea sensibilă sub control dermatologic.

Pielea este hidratată în profunzime:

– ten radios și proaspat
– piele cu aspect plin
– linii de deshidratare netezite”

Sursa: http://www.vichy.ro

La fel ca în cazul măștii de la Fereto, am folosit această cremă timp de o săptămână și câteva zile, de data aceasta atât dimineața, cât și seara.

Plusuri

  • Hidratează în profunzime, chiar am fost uimită de faptul că, după o singură aplicare, tenul meu a rămas la fel de hidratat și a doua zi.
  • Are un miros superb, chiar asemănător unui parfum sofisticat.
  • Conferă pielii un aspect sănătos și proaspăt.
  • Într-adevăr, liniile de deshidratare de pe tenul meu s-au mai estompat.
  • Are o oglindă pe capac, ceea ce mi se pare foarte practic și drăguț.

Minusuri

  • Lasă o ușoară peliculă grasă pe față, nu se absoarbe în totalitate în piele.

Dacă nu voi descoperi, între timp, o cremă minune care să aibă plusurile celei de mai sus și să se absoarbă în totalitate în piele, o voi mai comanda pe aceasta. Îmi place foarte mult, niciun produs cosmetic nu mi-a mai hidratat atât de bine tenul până acum. În plus, oglinda de pe capac mi-a captat atenția. Poate părea un lucru banal, însă e ceva nou și foarte util, mai ales în cazul unei călătorii.

Închei aici, cu speranța că v-am convins să acordați mai multă atenție îngrijirii tenului, indiferent de produsele folosite. Important este să încercați cât mai multe variante, inclusiv măștile homemade și să descoperiți care sunt cele mai potrivite nevoilor tenului vostru. Îndrăzniți să oferiți atât trupului cât și sufletului atenția meritată!

Cu drag,

Dana💎

Jurnal de călătorie: Sibiu

Am mai fost la Sibiu, însă niciodată iarna, sau, cel puțin, nu în timpul Târgului de Crăciun. Este un oraș de-a dreptul magic! De altfel, sunt îndrăgostită de orașele precum Brașov, Sibiu, Sighișoara, din clădirile cărora te aștepți să iasă, în orice moment, oameni îmbrăcați în haine specifice Epocii medievale.

Am plecat luni dimineața, pe 26 decembrie și am ajuns în jurul orei 15:00 la destinație. Deși obosiți, nu am vrut să pierdem restul zilei stând în pat, așa că am dat fuguța spre centrul orașului să vedem Târgul de Crăciun. Recunosc, în primă fază am fost puțin dezamăgită să văd muncitori și macarale ce demontau o parte din căsuțele de lemn pentru a face loc scenei pentru spectacolul ce urma să aibă loc de Revelion. Era diferit față de toate pozele pe care le văzusem pe Internet și parcă ceva mai… gol decât mă așteptam.

Nu prea am vrut să accept că ,,asta e tot” și am colindat străzile adiacente. Ei bine, situația s-a schimbat. Într-adevăr, nu am mai găsit căsuțe de lemn, însă arhitectura, străduțele…erau de vis!

img_1603

Apoi el a văzut-o! Intrarea în Turnul Sfatului. Nu m-am apropiat nici doi pași de ușă, că am și zărit scările extrem de înguste ce șerpuiau până sus. Mi-e frică de scări, în special atunci când trebuie să le cobor. Știam, totuși, că priveliștea asupra orașului, văzută din vârful turnului, merită tot efortul, așa că am stabilit că îl vom vizita a doua zi, mai ales că mai era mai puțin de o oră până s-ar fi înnoptat.

img_1601

Și, astfel, am pornit în căutarea unui local în care să bem o ciocolată caldă și să mâncăm ceva dulce (primul lucru pe care l-am făcut când am ieșit în oraș a fost să mergem la un restaurant să mâncăm, însă eu n-am mai avut răbdare și pentru desert, voiam neaparat să văd Târgul de Crăciun). Și am ajuns la… Donuterie! Se putea mai bine de atât?

img_1549

Înainte să ne întoarcem la cazare am dorit să mai mergem odată spre Târgul de Crăciun. Încă trăgeam speranța că, poate, fiind seară, luminițele și proiecțiile de pe clădiri vor salva situația. Și au făcut mai mult de atât! Locul era complet transformat, plin de turiști sau localnici ieșiți la plimbare, oameni veseli, zâmbitori. Pe fundal se auzeau colinde, turta dulce sub diferite forme, care se găsea la aproape fiecare căsuță de lemn, colora atmosfera, iar mirosul de vin fiert cu scorțișoară completa perfect peisajul. Nu îmi venea să cred că mă aflam în același loc pe care îl văzusem cu câteva ore în urmă.

img_1562

img_1686

A doua zi, așa cum v-am spus că stabilisem, am vizitat Turnul Sfatului. Să spunem că la urcare mi-a fost cât de cât ușor și chiar mi-a placut ce am văzut ,,pe drum”. Singurul lucru ce m-a deranjat a fost frigul din interior, care mi-a făcut să îmi înghețe mâna pe balustrada de fier/lemn, cu tot cu mănuși. Într-adevăr, priveliștea din vârf e superbă și poate fi admirată prin patru geamuri foarte mari.

După ce am făcut poze până el și-a pierdut răbdarea, a venit momentul pe care l-am amânat cât de mult am putut: coborârea. A durat mai bine de jumătate de oră (nu vizitați Turnul având tocuri în picioare; pur și simplu n-o faceți), mai ales că, la un moment dat, acele scări înguste din beton erau continuate cu scări din lemn, cu spațiu între ele și care scârțâiau la fiecare pas. La un moment dat m-am așezat pe scări spunând că eu nu cobor de acolo decât cu macaraua. Dacă, însă, nu aveți frică de înălțime sau scări, totul va fi bine. În fond, până și eu am ajuns cu bine ,,pe pământ”.

img_1607

img_1610

img_1609

img_1618

În următoarele zile ne-am plimbat și am admirat zidurile pline de istorie ale minunatului oraș atât cât ne-a permis timpul și… frigul. Da, a fost foarte frig, iar în Piața Mare este un curent destul de puternic, așa că, dacă intenționați să vizitați Sibiul în perioada asta, înfofoliți-vă bine!

Bineînțeles că am trecut de zeci de ori pe lângă magazinul Pandora din centru, bineînțeles că am spus că am destule de la ei și nu mai intru. Apoi, bineînțeles că am zis că intru doar ca să mă uit și am ieșit cu o punguță în mână, zicând că e Crăciunul și că a venit Moșul. E ceva normal.

img_1551

Ne-a plăcut, ne-a plăcut foarte mult! Chiar am inclus orașul în turul pe care îl vom face în această vară prin țară. Mi-am propus ca în 2017 să vizitez aproape toate orașele turistice din România și să le descopăr, în detaliu, frumusețile ascunse. Vreau să văd cât mai multe locuri din țara în care m-am născut, iar apoi să descopăr și alte părți ale lumii, lucru ce vi-l recomand și vouă. E minunat să fii turist în propria țară.

Cu drag,

Dana 💎