Ce altceva e posibil? + CONCURS

Am învățat din întâmplarea legată de cămașă, pe care v-am povestit-o în articolul anterior, să nu mai las nimic să-mi strice ziua, ba chiar să consider că tot ce mi se întâmplă e în avantajul meu. Plănuisem această ședință foto cu luni înainte, însă nu am reușit s-o materializez până într-o dimineață de la mijlocul lui iunie. Eram convinsă că vreau să aibă loc într-o cafenea care mi s-a lipit de suflet și… cam atât. Îmi treceau atât de multe ținute prin minte, încât nu mă puteam decide la una singură. Până când mi-am dat seama că nu am făcut nicio poza cu ce am purtat la Digital Divas (aflați aici de ce).

La ora 10:00 mă pregăteam să plec spre cafenea. Făcându-mi ,,băgăjelul”, îmi dau seama că pantofii pe care i-am purtat la Gală nu erau la Iași. M-am resemnat rapid și am luat altă pereche de sandale cu mine. Ies afară și observ că plouă mai tare decât se vedea pe geam. ,,Asta e! Poate vor ieși mai bine pozele cu părul puțin ud”, îmi spun.

Ajung la cafenea, mă schimb, îmi comand o cafea mică (da, cafeaua din poze este mică) și o aștept pe Adriana să ajungă. Mă simțeam atât de bine și de liniștită, aproape că îmi doream să rămân ore întregi aici, cu o carte în mână. Locul acesta are o energie aparte, oameni minunați (mi se pare prea puțin să mă refer la ei prin cuvântul ,,angajați”) și un nume predestinat: Harmony. Sunt recunoscătoare că mi s-a permis să fac ședința foto aici, fără nicio constrângere.

După câteva zile, primesc pozele de la Adriana. Ca de obicei, impecabile. Îmi place atât de mult sentimentul pe care îl trăiesc atunci când primesc un e-mail de la ea, e identic cu cel pe care îl simt când, în sfârșit, pot desface un cadou care a stat zile întregi sub brad.

Mult timp nu am știut ce să scriu legat de ele. Pur și simplu nu aveam inspirație, o ,,investisem” pe toată în licență și nu puteam lega o frază. Apoi mi-am adus aminte că cele mai frumoase articole le-am scris spontan, pe telefon, în locuri de-a dreptul neobișnuite pentru o astfel de activitate (în lift, autocar, avion, la medic, în cadă, pe casa scării… ) și am așteptat. Până azi. Azi îl scriu în loc să îmi repet prezentarea licenței. Ce să-i faci, când te ,,lovește” inspirația, nu mai scapi. Totuși, nu încercați asta acasă.

Ieri am fost martora unui fapt care mi-a adus aminte că perfecțiunea nu există cu adevărat, ci doar persoane care se ,,încăpățânează” să își imagineze situația perfectă, vacanța perfectă, coafura perfectă, petrecerea perfectă, ținuta perfectă, corpul perfect, machiajul perfect, răspunsul perfect… iar lista poate continua la nesfârșit. Iar când socoteala de acasă nu se potrivește perfect cu cea din târg, în mintea acelor persoane are loc un fel de… să-i spun scurtcircuit. Apare o dezamăgire cumplită și, din cauza unui mic detaliu care ,,nu facea parte din plan”, totul pare un eșesc total. Abia după câteva zile, când privesc în urmă și realizează că nu a fost încornoratul chiar atât de negru și că, de fapt, acele  chestiuțe neprevăzute au avut un farmec aparte, își face apariția un regret: ,,Mi-am stricat ziua/petrecerea/vacanța degeaba. N-a fost așa rău…”. Din păcate, ,,amintirile ne chinuiesc, aminitirile ne răscolesc” și, de fiecare dată când persoana respectivă se va gândi la momentul ,,ruinat”, va simți un gol în stomac.

Exact așa am pățit luna trecută. M-am enervat cumplit că acea cămașa îmi era mare, m-am simțit inconfortabil, mi-am stricat ziua atât mie, cât și Adrianei (căreia i-am cerut scuze de cel puțin trei ori în seara respectivă), iar când am văzut pozele… Așa că de data asta n-am permis nici pantofilor lipsă și nici părului ud să îmi strice ziua. Eram în stare să pozez desculță, dacă nu aveam cu ce să îi înlocuiesc. În sufletul meu a fost o armonie de nedescris în acea zi. E atât de frumos să-ți dai voie să trăiești fără să te mai impiedici de ,,pietricele”.

Luați viața așa cum vine și evitați să vă mai faceți planuri în cel mai mic detaliu. Cu cât mai mari sunt așteptările, cu atât mai mari sunt și dezamăgirile. Fiți curioși. Când vedeți că nimic nu decurge conform planului, întrebați-vă: ,,Ce altceva e posibil?”. Doar așteptați. Se vor întâmpla minuni. Poate acel plan nu e potrivit. Poate ceva mai bun se ascunde după colț.

Acest articol e pentru voi toți, fie că vă regăsiți sau nu în descrierea de mai sus. Dacă nu o faceți, vă doresc să vă bucurați de viață la fel ca până acum. Dacă vă recunoașteți, înseamnă că acesta e semnul, de asta aveați nevoie. Acum știți să culegeți ,,pietricelele” și să le folosiți în avantajul vostru.

Ceea ce face ca articolul să fie într-adevăr special, e faptul că l-am scris tocmai astăzi, de ziua persoanei din viața căreia m-am inspirat. La mulți ani, Miha! Rămâi un exemplu pentru mine, orice s-ar întâmpla. La mulți ani și vouă, Daria și Cristi! E minunat să fiu înconjurată de atâția oameni faini!

P.S. Dacă tot am amintit de zile de naștere și cadouri, am o surpriză pentru voi, în semn de mulțumire pentru sprjinul pe care mi-l oferiți necondiționat. Începând de astăzi, 4 iulie 2017, dau startul unui concurs care se va desfășura până pe 14 august 2017 și în cadrul căruia voi oferi trei premii: o geantă mare de mână, o gentuță de umăr roșie, cochetă și un portofel chic. Câștigătoarele vor fi alese prin intermediul random.org. Vă puteți înscrie și vedea premiile aici ➡️ CONCURS. Baftă tuturor!

Danna-23Danna-37Danna-90Danna-35Danna-101Danna-57

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Sacou Sinsay

Salopetă Zara

Sandale Zara

Cercei Madeleine’s

Inel H&M

 

Cu drag,

Dana💎

Anunțuri