Ce altceva e posibil? + CONCURS

Am învățat din întâmplarea legată de cămașă, pe care v-am povestit-o în articolul anterior, să nu mai las nimic să-mi strice ziua, ba chiar să consider că tot ce mi se întâmplă e în avantajul meu. Plănuisem această ședință foto cu luni înainte, însă nu am reușit s-o materializez până într-o dimineață de la mijlocul lui iunie. Eram convinsă că vreau să aibă loc într-o cafenea care mi s-a lipit de suflet și… cam atât. Îmi treceau atât de multe ținute prin minte, încât nu mă puteam decide la una singură. Până când mi-am dat seama că nu am făcut nicio poza cu ce am purtat la Digital Divas (aflați aici de ce).

La ora 10:00 mă pregăteam să plec spre cafenea. Făcându-mi ,,băgăjelul”, îmi dau seama că pantofii pe care i-am purtat la Gală nu erau la Iași. M-am resemnat rapid și am luat altă pereche de sandale cu mine. Ies afară și observ că plouă mai tare decât se vedea pe geam. ,,Asta e! Poate vor ieși mai bine pozele cu părul puțin ud”, îmi spun.

Ajung la cafenea, mă schimb, îmi comand o cafea mică (da, cafeaua din poze este mică) și o aștept pe Adriana să ajungă. Mă simțeam atât de bine și de liniștită, aproape că îmi doream să rămân ore întregi aici, cu o carte în mână. Locul acesta are o energie aparte, oameni minunați (mi se pare prea puțin să mă refer la ei prin cuvântul ,,angajați”) și un nume predestinat: Harmony. Sunt recunoscătoare că mi s-a permis să fac ședința foto aici, fără nicio constrângere.

După câteva zile, primesc pozele de la Adriana. Ca de obicei, impecabile. Îmi place atât de mult sentimentul pe care îl trăiesc atunci când primesc un e-mail de la ea, e identic cu cel pe care îl simt când, în sfârșit, pot desface un cadou care a stat zile întregi sub brad.

Mult timp nu am știut ce să scriu legat de ele. Pur și simplu nu aveam inspirație, o ,,investisem” pe toată în licență și nu puteam lega o frază. Apoi mi-am adus aminte că cele mai frumoase articole le-am scris spontan, pe telefon, în locuri de-a dreptul neobișnuite pentru o astfel de activitate (în lift, autocar, avion, la medic, în cadă, pe casa scării… ) și am așteptat. Până azi. Azi îl scriu în loc să îmi repet prezentarea licenței. Ce să-i faci, când te ,,lovește” inspirația, nu mai scapi. Totuși, nu încercați asta acasă.

Ieri am fost martora unui fapt care mi-a adus aminte că perfecțiunea nu există cu adevărat, ci doar persoane care se ,,încăpățânează” să își imagineze situația perfectă, vacanța perfectă, coafura perfectă, petrecerea perfectă, ținuta perfectă, corpul perfect, machiajul perfect, răspunsul perfect… iar lista poate continua la nesfârșit. Iar când socoteala de acasă nu se potrivește perfect cu cea din târg, în mintea acelor persoane are loc un fel de… să-i spun scurtcircuit. Apare o dezamăgire cumplită și, din cauza unui mic detaliu care ,,nu facea parte din plan”, totul pare un eșesc total. Abia după câteva zile, când privesc în urmă și realizează că nu a fost încornoratul chiar atât de negru și că, de fapt, acele  chestiuțe neprevăzute au avut un farmec aparte, își face apariția un regret: ,,Mi-am stricat ziua/petrecerea/vacanța degeaba. N-a fost așa rău…”. Din păcate, ,,amintirile ne chinuiesc, aminitirile ne răscolesc” și, de fiecare dată când persoana respectivă se va gândi la momentul ,,ruinat”, va simți un gol în stomac.

Exact așa am pățit luna trecută. M-am enervat cumplit că acea cămașa îmi era mare, m-am simțit inconfortabil, mi-am stricat ziua atât mie, cât și Adrianei (căreia i-am cerut scuze de cel puțin trei ori în seara respectivă), iar când am văzut pozele… Așa că de data asta n-am permis nici pantofilor lipsă și nici părului ud să îmi strice ziua. Eram în stare să pozez desculță, dacă nu aveam cu ce să îi înlocuiesc. În sufletul meu a fost o armonie de nedescris în acea zi. E atât de frumos să-ți dai voie să trăiești fără să te mai impiedici de ,,pietricele”.

Luați viața așa cum vine și evitați să vă mai faceți planuri în cel mai mic detaliu. Cu cât mai mari sunt așteptările, cu atât mai mari sunt și dezamăgirile. Fiți curioși. Când vedeți că nimic nu decurge conform planului, întrebați-vă: ,,Ce altceva e posibil?”. Doar așteptați. Se vor întâmpla minuni. Poate acel plan nu e potrivit. Poate ceva mai bun se ascunde după colț.

Acest articol e pentru voi toți, fie că vă regăsiți sau nu în descrierea de mai sus. Dacă nu o faceți, vă doresc să vă bucurați de viață la fel ca până acum. Dacă vă recunoașteți, înseamnă că acesta e semnul, de asta aveați nevoie. Acum știți să culegeți ,,pietricelele” și să le folosiți în avantajul vostru.

Ceea ce face ca articolul să fie într-adevăr special, e faptul că l-am scris tocmai astăzi, de ziua persoanei din viața căreia m-am inspirat. La mulți ani, Miha! Rămâi un exemplu pentru mine, orice s-ar întâmpla. La mulți ani și vouă, Daria și Cristi! E minunat să fiu înconjurată de atâția oameni faini!

P.S. Dacă tot am amintit de zile de naștere și cadouri, am o surpriză pentru voi, în semn de mulțumire pentru sprjinul pe care mi-l oferiți necondiționat. Începând de astăzi, 4 iulie 2017, dau startul unui concurs care se va desfășura până pe 14 august 2017 și în cadrul căruia voi oferi trei premii: o geantă mare de mână, o gentuță de umăr roșie, cochetă și un portofel chic. Câștigătoarele vor fi alese prin intermediul random.org. Vă puteți înscrie și vedea premiile aici ➡️ CONCURS. Baftă tuturor!

Danna-23Danna-37Danna-90Danna-35Danna-101Danna-57

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Sacou Sinsay

Salopetă Zara

Sandale Zara

Cercei Madeleine’s

Inel H&M

 

Cu drag,

Dana💎

Nimic nu e întâmplător

Acum câteva săptămâni eram în căutarea unui sacou alb care urma să-mi completeze ținuta de la Digital Divas. Am cutreierat toate mall-urile din oraș, însă în zadar: ba erau prea lungi (1,53, vă amintiți?), ba erau făcute dintr-un material prea gros, ba erau prea încărcate… Așa că m-am reorientat spre magazinele online.

Aici am avut mai mult succes. Am găsit un sacou superb, cu nasturi aurii, pe care se vede un fel de emblemă ce te duce cu gândul la uniformele militare de acum câteva decenii bune. Încântată peste măsură, am adăugat minunăția în coșul de cumpărături și m-am întors la produsele de pe site. Am mai găsit eu câteva lucrușoare, printre care și o cămașă albă, cu un detaliu interesant brodat pe partea stângă, aproape de piept și am zis că nu se știe când voi avea nevoie de ea. Adaug mărimea XS în coș, plasez comanda și-mi văd liniștită de ale mele…

Când a ajuns coletul, primul lucru la care m-am repezit a fost, bineînțeles, sacoul. L-am probat, am văzut că îmi vine perfect și nu m-am mai obosit să probez și restul hainelor, convinsă că toate sunt potrivite. Gresit.

Urma să mă întâlnesc cu Adriana la intrarea în Grădina Botanică pentru următoarea ședință foto, la care m-am hotărât să port chiar cămașa albă comandată, pe care am îmbrăcat-o cu cinci minute înainte să ies din casă. Mi-era mare. Și nu aveam plan (mă rog, ținută) de rezervă. Presată de timp, am lăsat-o pe mine, gândindu-mă că voi găsi o soluție cumva. Să nu faceți asta niciodată. Am găsit soluția, însă, în prima parte a ședinței foto, preaminunata cămașă ne-a întins nervii la maxim atât mie, cât și Adrianei. Am legat-o, dezlegat-o, descheiat-o de o mie de ori până să mă pot relaxa astfel încât să-mi recapăt concentrarea. Și îi mulțumesc foarte mult pentru calm și răbdare!

Deși n-ați crede, nu e ușor să faci poze reușite. Mai ales când, prin ele, urmărești și alte scopuri decât cel de a păstra vie o anumită amintire din viața ta. În primul rând, e nevoie de un om care să știe cum să te pună în valoare, care ,,vede” poza înainte de a o face și în preajma căruia să te simți confortabil. Iar eu chiar am noroc cu Adriana, e o fată de nota 10+ (I’m so gonna miss you!). În al doilea rând, dacă lași privirile curioase ale celor din jur să te afecteze, nu vei obține rezultatul dorit. E păcat să eviți o locație superbă doar pentru că ,,acolo sunt mulți oameni”.

Mi-am permis să fac aceste mici observații pentru că am trecut prin diferite situații până acum și am considerat că v-ar fi utile (asta nu înseamnă că sunt expertă în arta fotografiei și dețin adevărul suprem). În decembrie, în timp ce făceam poze undeva în centrul orașului, cineva a trecut pe lângă mine și mi-a strigat tare: ,,Bravo, ai stil!”. Am râs în sinea mea și… cam atât. No reaction is the best reaction. Sau chiar în Grădina Botanică, un alt fotograf aflat prin preajmă, care făcea poze unor părinți cu puiul lor, mi-a zis să o învăț pe Adriana să facă poze ,,calumea”, pentru că ,,o să iasă nașpa în lumina aia”. De parcă Adriana și-a cumpărat aparat cu o zi înainte și acum învăța să îl țină în mână. Deh, cum să te abții când vrei să le arăți clienților cât ești tu de bun în comparație cu alții.

Păcat. Păcat că in loc să te bucuri când vezi oameni cu care împărtășești aceeasi pasiune, simți o nevoie urgentă de a-i trage în jos. Eu nu cred în concurență. Sunt ferm convinsă că există loc pentru toți în lumea asta, indiferent de ce facem. Singura persoană cu care te poți întrece ești tu. Încearcă să fii mai bun decât erai ieri. Și atât.

Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu cămașa, ei bine, a ieșit foarte șifonată, la propriu, după experința asta. Însă, în cele din urmă, mi-a fost de un real ajutor. Privind pozele mi-am dat seama că, poate, nu ar fi fost atât de frumoase dacă aș fi purtat o cămașă care să îmi vină ca turnată. Și mi-am adus aminte că nimic nu e întâmplător.

dana-15dana-75dana-97dana-90dana-127dana-46dana-129dana-142

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Cămașă Sinsay

Blugi Koton

Pantofi Bershka

 

Cu drag,

Dana 💎

Povești de(spre) Gală

Mă uitam pe geamul avionului la norii ce par din vată de zahăr și mă gândem că deși nu am primit, fizic, aripi, Dumnezeu a avut grijă să nu simțim lipsa lor. Le avem tot timpul, doar că nu conștientizăm asta. Sau, mai bine spus, nu se vrea să o facem. Cum v-am spus și în ultimul articol, un om liber din punct de vedere spiritual, psihic și fizic este un om periculos pentru societate.

Să revenim la norișori. N-am simțit când a trecut timpul. Parcă acum câteva secunde eram în Iași. Tot ce știu e că mă aflam în traficul din București, așteptând să ajung acasă la verișorul meu (noroc cu Gala Digital Divas, altfel nu aș fi ajuns pe la el prea curând). Cursa a durat cam o oră, lucru ce m-a bucurat și relaxat în același timp. Îmi place mult să merg cu mașina, fie că îndeplinesc rolul de șofer sau pasager. Și, ce m-a încântat și mai tare, era faptul că în mașină mirosea a bubble gum și aveam la dispoziție un recipient cu bomboane. Liniște, dulciuri și miros de bubble gum; dimineața asta devenea din ce în ce mai frumoasă.

Am ajuns la destinație, am stat puțin la povești cu Lucian și apoi el a plecat, lăsându-mi apartamentul la dispoziție până seara târziu. Are rost să vă mai spun că în maxim zece minute abia îi mai puteam zări lucrurile de hainele și cosmeticele mele? Prea târziu, tocmai am făcut-o. Având în vedere că m-am trezit la 3:30 în acea dimineață pentru a ajunge la timp la aeroport, normal era să dorm puțin. Existau, totuși, niște mici ,,vietăți” pe care noi le numim emoții ce nu m-au lăsat să fac asta. Dragele de ele, m-au scos tocmai până în Centrul Vechi. Ne-am plimbat, am contemplat, am meditat împreună, am servit o salată și un fresh de portocale (drogul meu cel de toate zilele) și ne-am întors ,,acasă” să ne pregătim pentru Gală.

Toate bune și frumoase, până când am ajuns la tușul negru, pe care în mod normal îl trasez perfect în maxim două minute. De ce să iasă din prima fix atunci când vrei să fii gata cu jumătate de oră înainte de ora de plecare, pentru a face puțină ordine? Nu de alta, însă aș fi vrut să evit situația în care Lucian s-ar fi gândit, chiar și pentru o clipă, că a intrat în alt apartament. Am chemat mașina la 18:50, adică mult mai târziu decât mi-aș fi dorit. La 19:10 eram în fața Palatului Bragadiru (superbă locație!). Am întârziat eu zece minute, însă și Gala ,,a întârziat”. O oră și 40 de minute.

Nu m-am enervat, ba chiar am avut timp să socializez, să beau un pahar de Lillet și să mă răcoresc cu delicioasa înghețată de la Häagen-Dazs. Am cunoscut multe persoane cu care nu m-am gândit că voi vorbi, vreodată, față în față. Cea mai interesantă și surprinzătoare conversație am avut-o cu Adela Manolache, make-up artist și vlogger, care s-a dovedit a fi o persoană minunată. Pe lângă faptul că împărtășim aceeași pasiune și avem același nume de familie, am aflat că și ea s-a născut tot în Roman. Nu, chiar nu cred în coincidențe.

Gala a început cu decernarea premiilor pentru Young Divas in Fashion Blogging și vreau să vă mărturisesc că unul din cele mai frumoase și mai copleșitoare momente a fost cel în care am văzut ,,We are diamonds” în lista cu nominalizările de la această categorie, listă ce era proiectată pe un ecran imens. E imposibil să vă descriu ce am simțit. Atunci am știut că se poate și că visele chiar devin realitate dacă te încăpățânezi să crezi în ele, dacă nu lași pe nimeni să-ți frângă aripile. Nu m-am aflat pe podium în acea seară, iar tocmai acest lucru m-a făcut să vreau mai mult, să mă implic și să muncesc mai mult, pentru că pot. Cu siguranță, pot! Și știu că, într-o zi, voi fi chemată pe scenă să îmi ridic premiul. Nu conteză când și unde. Nu contează nici scena. Se va întâmpla. Orice e posibil atunci când îți dai seama că ai toate motivele să crezi în tine.

Participarea la Gala Digital Divas a fost o experiență nouă, emoționantă și motivantă. Am savurat fiecare clipă, fiecare moment și, tocmai de aceea, nu am făcut decât două, trei poze și am filmat foarte puțin, pentru a posta pe Insta Story. Abia când am plecat am conștientizat asta. Uitasem cum e să fii atât de captivat de ce e în jurul tău încât să lași telefonul din mână. Aveam sentimente amestecate: pe de o parte îmi părea rău că nu voi avea ce să vă arăt, pe de alta sufletul îmi zâmbea la gândul că încă mai știu să mă bucur de ce trăiesc, să fiu prezentă aici și acum, în adevăratul sens al cuvântului. Vă mulțumesc din suflet că ați contribuit la această experiență! Vă mulțumesc pentru voturile și încrederea oferită și vă rog să-mi iertați lipsa pozelor. Pentru a mă revanșa, în următoarea ședință foto voi purta ținuta pe care am avut-o la Gală.

Mulțumesc!

Cu drag,

Dana💎

Ce ziceați, că în viață nu poți reuși doar urmându-ți pasiunile? / Cum am aflat de nominalizarea din cadrul Digital Divas Awards by AVON

Acum patru zile am aflat că am fost nominalizată la categoria Young Divas in Fashion Blogging, în cadrul Digital Divas Awards by Avon. Lucram la un proiect pentru facultate, când sora mea m-a întreabat dacă am văzut că a început votarea pentru Digital Divas. Fiind foarte prinsă cu acel proiect în ziua respectivă, nu apucasem să îmi verific mailul. Mă uit la telefon, nicio notificare pe mail. ,,Meh, probabil nu am fost selectată.”. Am avut, totuși, instinctul de a mai accesa odată căsuța cu mesaje primite și, deodată, aud soneria telefonului. Apăruse mailul pe care îl așteptam de când m-am înscris. Pentru o oră am uitat de proiect și de tot ce se întâmpla în jurul meu. Nu mai conta că era necesar să îl prezint a doua zi de dimineață și că, cel mai probabil, voi face noapte albă, vedeam numai curcubee și norișori roz, pufoși, în jur (nu, nu luasem nimic ce ar fi putut provoca asta, nu obișnuiesc). I-am raspuns surorii mele că am fost selectată, iar ea îmi spune, scurt: ,,Știu. Te-am și votat.”. Like a boss, ce să mai…

Poate multă lume va considera exagerată bucuria mea. Pentru mine, e o binecuvântare. E atât de frumos și de împlinitor să știi că munca ți-e apreciată nu numai de cei care te urmăresc, ci și de specialiști în domeniu, care au decis că meriți să fii printre primele 20 de bloggerițe de fashion din țară nominalizate la categoria respectivă, încât rămâi fără cuvinte. Am pus și încă pun atât de mult suflet în blogul meu, în We are diamonds, în fiecare articol și frază scrisă, în fiecare postare de pe Facebook și Instagram și acum văd, din ce în ce mai clar, cât de frumos mi se conturează visul.

Am fost o încăpățânată și am decis că în viața asta vreau să fac ceea ce îmi place, am refuzat să ascult cum societatea ne spune mereu, că fără sacrificiu nu există câștig, că e mai importantă partea materială decât ceea ce simte sufletul nostru, că, dacă îți urmezi sufletul și instinctul vei da greș, vei muri de foame. Nu mai ascultați, vă rog, toate astea. Se poate, vă spun eu că se poate! Ascultați-i pe cei care au reușit, pe cei mereu veseli, optimiști și ambițioși, pe cei care au sfidat încercarea societății, a sistemulul de a ne manipula, de a ne transforma în niște roboți epuizați, lipsiți de culoare și pierduți în rutină. Căutați să creșteți pe toate planurile, spiritual, intelectual, psihic, fizic… Lăsați teama la o parte, pentru că asta se vrea: să fim niște oameni speriați, limitați, ușor de controlat, care să se conformeze și să nu pună multe întrebări. Oamenii inteligenți și liberi sufletește sunt foarte periculoși pentru sistem. Mai mult decât vă dați seama.

We are diamonds este un blog despre modă, despre frumusețe, despre lifestyle. Și nu în ultimul rând, despre suflet. Al meu și al fiecărui cititor în parte. Cu siguranță ați observat că îmbin articolele în care vă prezint ținute, cu sfaturi și recomandări pentru suflet. Chiar dacă nu ne dăm seama, noi ne îmbrăcăm, în primul rând, după cum vrea și simte sufletul nostru. Poate astăzi se simte bine în galben, poate mâine simte nevoia unei ținute mai sobre. În fond el e tot ce rămâne la sfârșit. We are diamonds e despre noi toți. E despre faptul că în fiecare dintre noi există un diamant care așteaptă să fie șlefuit. Dacă conștientizăm și acceptăm asta, vom străluci mai tare decât ne putem închipui vreodată. Merităm asta!

Eu sunt Dana-Ioana Manolache. M-am născut în Roman, județul Neamț. Un oraș mic, de care nu prea a auzit foarte multă lume. Am 22 de ani. Întotdeauna privesc înainte cu încredere și bucurie. Sunt convinsă că viața ne e dată pentru a o face cât mai frumoasă și că, noi singuri o transformăm într-un chin dacă alegem să ne lăsăm manipulați. Și acum, după nici doi ani de când mi-am deschis blogul, vă scriu în calitate de blogger nominalizat la categoria Young Divas in Fashion Blogging, în cadrul Digital Divas Awards by Avon.

În altă ordine de idei, am votul vostru pentru Digital Divas, da? Puteți vota ,,We are diamonds” la categoria Young Divas in Fashion Blogging (prima categorie din listă) accesând link-ul următor: http://vote.evensys.ro/en/subscribe/ . Mulțumesc, dragilor!

Ce ziceați, că în viață nu poți reuși doar urmându-ți pasiunile?

IMG_4128

 IMG_4192

Cu drag,

Dana💎

Review: Paleta Nude Tude de la The Balm (de data aceasta, cu femei)

Știu că după ce ați citit titlul, ori v-ați încruntat, ori ați ridicat din sprâncene. Așadar, îmi revine datoria de a vă lumina. La sfărșitul lunii septembrie a anului trecut postam un review al paletei Nude Dude vol.2 de la The Balm, una dintre cele mai… obraznice (hihi!) palete de farduri pe care am văzut-o până acum. Dacă nu vă amintiți despre ce e vorba, ei bine…:

IMG_3140

IMG_3142

Ce-i drept, am cam abuzat de ei, însă sunt sigură că le-a plăcut. Sunt, în continuare, foarte mulțumită de această paletă și, cu siguranță, o voi cumpăra ori de câte ori va fi nevoie. Rămâne una dintre preferatele mele, mai ales pentru textura catifelată a fardurilor și nuanțele calde.

Acum, să trecem la femei. La acest tip de femei:

IMG_3127

IMG_3131

Minunăția de mai sus e ,,soră” cu cea despre care am scris anul trecut. Nuanțele m-au cucerit pe loc, fardurile nu sunt prăfoase și au aceeași textură fină, catifelată, care, la o primă vedere,  te păcălește, dându-ți impresia că sunt cremoase. Paleta conține atât farduri mate, cât și sidefate, toate foarte pigmentate.

Nu pot spune că e mai puțin obraznică decât varianta cu bărbați. Ba chiar aceasta dezvăluie ceva mai mult. Dacă vă uitați atent, domnii din prima paletă au prosoape pe ei (ACUM am văzut asta, mi-a luat șase luni să văd că ei, de fapt, sunt acoperiți), pe când domnițele, nu.

IMG_3132

Lăsând la o parte designul (foarte reușit, din punctul meu de vedere), paletele excelează în ceea ce privește calitatea. După cum vă puteți da seama din swatch-uri, fardurile au un pigment foarte puternic, chiar și utilizate fără niciun fel de primer. Nu am avut ocazia să realizez un machiaj cu ele până acum, însă, având în vedere cum arată aplicate direct pe piele, cu siguranță îmi vor întrece orice așteptare când le voi folosi împreună cu o bază.

Nu îi pot găsi niciun minus, nici de-ar fi să îl caut. Aș spune că pensula e în plus, pentru că ambele capete sunt în unghi și nu pot fi folosite pentru aplicarea sau blenduirea fardurilor. În rest, paleta este foarte practică, ușor de folosit și are inclusă o oglindă suficient de mare pentru a te putea machia fără probleme.

Ambele palete, dar și alte produse de la The Balm, pot fi găsite atât pe anumite site-uri din România (în acest caz, însă, nu garantez că sunt autentice), cât și în magazinele Marionnaud din țară. Dacă tot am adus vorba, în acest weekend Marionnaud a redus cu 20% toate produsele, așa că nu strică să aruncați un ochi și pe site-ul lor. Oferta este valabilă exclusiv online, în perioada 17-19 martie 2016, în limita stocului disponibil. Spor la cumpărături!

Cu drag,

Dana💎

Asta sunt eu. Cu adevărat.

A venit primăvara! O propoziție atât de simplă și, totuși, care stârnește o multitudine de zâmbete. Un anotimp vesel, plin de culori și miresme. Iubesc luna martie pentru că m-am născut în a patra zi a ei. Și pentru că e despre noi, femeile.

Da, acum trei zile am mai adaugat un minunat an vieții mele. Așadar, iată-mă față în față cu un nou început, o nouă etapă pe care urmează să o parcurg. Și sunt atât de entuziasmată! Știu că foarte multe persoane privesc trecerea timpului ca pe ceva deloc plăcut, însă nu-l putem opri, pune într-un recipient și lăsa la păstrare. Altfel, de ce l-am mai primit? Ideea este să-l ,,consumăm” frumos și cu folos. Cred cu tărie că nu timpul ne determină vârsta, ci felul în care gândim și, dacă alegem asta, ne putem păstra tinerețea mult timp.

Veți zice: ,,Ei, ce știe ea, e tânără…”. Recent am distribuit pe pagina personală de Facebook o povestioară simpatică, care se încheie cu o doamnă cam la 80 de ani, spunându-i uneia de 60: ,,Auzi, știi ceva? Eu am renunțat să mai fiu babă!”. Deci se poate.

Acum să revenim la ale noastre. Culoarea mea preferată e roșu, pentru că e o culoare puternică și greu de trecut cu vederea. Așadar, am hotărât să port, în cea dintâi zi a primăverii, o capă superbă pe care o am de aproximativ patru ani și care s-a păstrat foarte bine. Din dorința de a mă asorta cu ,,tema” acestei luni, am ales o bluză din dantelă albă.

Pentru a păstra linia elegantă a ținutei, am ales negru atât pentru pantaloni, cât și pentru cizme și gulerul din blană (artificială!), care e cea mai recent achiziționată piesă și pe care o ador. Dacă aș putea să merg după pâine în blugi, tricou și purtând gulerul fără să fiu direcționată către un specialist (nu în modă), aș face-o.

IMG_5921

În ceea ce privește accesoriile, am optat pentru o pereche de cercei statement, un inel și un plic care arată ca un… plic. Am cumpărat minunăția asta acum vreo șase ani, imediat după Crăciun. Rar îmi cumpăr lucruri fără să clipesc, fără să mă gândesc dacă au rost în garderoba mea. Ei bine, plicul acesta a făcut excepție, cu toate că eram conștientă că voi avea ocazii foarte rare să îl port, având în vedere stilul pe care îl adoptam atunci. L-am lăsat frumușel în dulap și l-am găsit anul acesta într-o stare impecabilă. A fost una din cele mai bune decizii pe care am făcut-o la 16 ani. Dați-mi voie să mă felicit!

Vă las acum să priviți în liniște mai multe poze.

IMG_5770

IMG_5930

img_5835

IMG_5811

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Capă Stradivarius

Bluză din dantelă albă (nu mai știu de unde am luat-o, nici etichetă nu are)

Pantaloni Bershka

Guler de blană artificială Stradivarius

Plic Pull&Bear

Cizme CCC

Cercei și inel H&M

Așadar, am început acest nou capitol din viața mea într-un ton elegant și îmi doresc să continui așa. Asta sunt eu. Cu adevărat.

Cu drag,

Dana💎

Operațiunea ,,Mărțișorul”

În fiecare ultimă săptămână din luna februarie începe goana după mărțișoare. Se poate, totuși, să fiu prea optimistă. Am observat  foarte multe persoane ce lasă totul pe ultima sută de metri pentru ca, în final, să fie nevoite să facă anumite compromisuri, din cauza faptului că fie nu au mai găsit produsele dorite, fie nu mai au timpul și răbdarea necesară să le achiziționeze. Din păcate, amânarea a aproape orice a început să fie ceva obișnuit pentru oameni, obicei pe care îl contest cu desăvârșire, pentru că e nociv. Amâni azi, amâni mâine, amâni poimâine și, într-o bună zi, îți dai seama că nu mai ai timp să mai amâni nimic. Și asta e trist.

Să revenim, zic eu, la mărțișoare. De fiecare dată încerc să ofer mărțișoare altfel decât cele care sunt peste tot, începând de la clasicele standuri din stradă la care găsești, în proporție de 99%, aceleași lucruri de 10 ani încoace, până, mai nou, în majoritatea hypermarketurilor din țară. Acum, nu vreau să mă înțelegeți greșit, e strict o preferință de a mea. Îmi place să ofer nu numai mărțișoare, ci și daruri mai aparte, care să spună ceva despre persoana respectivă, care să ilustreze o un atribut, o calitate, o pasiune a ei. De primit, primesc orice, fără să judec. Am înțeles că suntem diferiți, că gândim diferit și, poate, o persoană îmi dăruiește un mărțișor clasic din toată inima, pentru că, pentru ea, reprezintă etalonul mărțișorului ideal, sau doar pe acesta și l-a permis.

În ultimii ani, am oferit, în mare parte, mărțișoare handmade. Ce e mai frumos decât să știi că cineva a lucrat cu drag și dedicație la minunăția pe care o porți în piept și că nu mai este niciuna identică în lume? Asemănătoare, poate, însă nu 100% identică. De aici și discuția de mai sus despre amânare. Dacă optați pentru astfel de mărțișoare, e necesar să apelați din timp la cineva care să le ,,croiască” după bunul vostru plac. Eu am apelat anul acesta la Madilú Handmade. Am găsit pagina de Facebook cu pricina din întâmplare și, deși sunt la început, mi-a plăcut ce am văzut, așa că am ales, din proprie inițiativă, să v-o prezint și vouă (nu mi-au dat nici saci de bani, nici saci de mărțișoare). Dacă mă urmăriți de ceva vreme, știți că am mai scris despre oameni frumoși din mâna cărora ies lucruri minunate și că susțin, cu tărie, handmade-ul. Consider că lucrurile făcute de mână vor fi mereu la modă.

madiluhandmade6martisor

Cum să nu-i iubești?

Foto: Madilú Handmade

madiluhandmade12martisor

Foto: Madilú Handmade

madiluhandmade11

Foto: Madilú Handmade

Dacă nu vă identificați cu ceea ce vedeți în imagini, cei de la Madilú Handmade vă pot croi, la propriu, orice doriți și nu doar mărțișoare, ci și chokere, semne de carte sau diverse decorațiuni. Mai multe poze găsiți pe pagina lor de Facebook. Chiar astăzi am comandat câteva mărțișoare personalizate, însă nu vă pot spune despre ce e vorba pentru că nu vreau să stric suprizele pe care vreau să le fac. Așadar, să-mi fie scuzat, rogu-vă!

Încă un lucru ce îmi place foarte mult la ei, este atenția la detalii. Cu riscul de a părea superficială, ambalajul contează în foarte multe cazuri. Iar, pe lângă ambalajele foarte drăguțe, fiecare comandă vine însoțită de un mesaj care să îți inveselească ziua (pe care vă las să îl descoperiți voi, nu vreau să vă stric surpriza).

madiluhandmade5pachet

Modul standard în care sunt ambalate produsele comandate.

Foto: Madilú Handmade

img_5719-as-smart-object-1

La cerere, puteți opta și pentru un ambalaj mai deosebit.

Foto: Madilú Handmade

Prin urmare, dacă și voi erați în căutarea unor mărțișoare deosebite, sper ca propunerea mea să vă fie de folos. Pe de altă parte, aștept și sugestii de la voi. Niciodată nu știi cât de multe poți afla sau învăța de la cei din jur.

Cu drag,

Dana💎