De la Scufița Roșie la Lady in Red

Sezonul acesta vom vedea roșu în fața ochilor. Nici vorbă de nervi… Îl vom vedea (sper eu) în ținutele multor doamne și domnișoare. Am mai spus și într-un alt articol, roșu e culoarea mea preferată. Este o culoare care, din punctul meu de vedere, te duce cu gândul la iubire, pasiune, senzualitate, amibiție, hotărâre, putere, succes. Dacă e să ne întoarcem ,,puțin” în timp (doar câteva sute de ani), observăm că majoritatea mantiilor purtate de domnitori, regi și regine erau confecționate din catifea sau mătase roșie brodată cu fir de aur. Mantia purtată de regele Ferdinand la ceremonia de încoronare de la Alba Iulia, ce a avut loc în anul 1922, este confecționată dintr-o țesătură de mătase roșu regal, decorată cu fir de aur și blană de hermină, conform muzeografilor de la Castelul Peleș, unde puteți admira creația unică în lume ca realizare artistică.

Acum că am încheiat scurta lecție de istorie, ne întoarcem în prezent. Pe la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, spre marea mea încântare, am început să citesc în tot mai multe reviste de modă și să observ, urmărind prezentările marilor designeri, că ținutele alcătuite  în totalitate din piese vestimentare și accesorii roșii sunt vedetele sezonului. Bluze din mătase sau pulovere pufoase, pantaloni sau fuste din piele (ecologică!), botine cu efect de piele întoarsă, cizme lungi peste genunchi, le găsim acum pe paginile revistelor, pe Internet sau în magazine. Am auzit/citit mai multe denumiri ale acestui stil: ,,All red”, ,,Lady in Red” sau ,,Scufița Roșie” fiind câteva dintre ele.

Ideea de a găsi mai mult roșu în magazine mă încântă cel mai tare, pentru că, în tendințe sau nu, eu am purtat și port des această culoare. Amintirile mele legate de ea încep de la șapte ani, când, îmbrăcată într-un costumaș roșu format dintr-un sarafan cu fustiță cloș și un sacou, croit de bunica mea, o cămășuță albă și o pălăriuță tot roșie, am interpretat-o pe Scufița Roșie la serbarea de la sfărșitul clasei I. Cred că și primii mei pantofi au fost tot roșii, însă amintirea e vagă. Pe la zece ani am avut un pulover pufos ce era la mare căutare în acea perioadă. Se găsea numai pe roșu și roz (sau, cel puțin, numai așa am văzut eu), iar două din cinci fete îl aveau sigur. Înaintez în timp cu un an sau doi și parcă văd așezată pe umeraș prima mea geacă din piele despre care îmi amintesc. Mai e nevoie să menționez că era roșie?

În fine, că să nu trec în revistă toate obiectele vestimentare de culoare roșie pe care le-am găzduit la mine în dulap de-a lungul anilor (deloc puține), vreau să amintesc direct de rochia din mătase pe care am purtat-o la banchetul de la sfărșitul clasei a XII-a (pe care o iubesc pur și simplu și pe care o păstrez la loc de cinste, așteptând un eveniment la care să o mai îmbrac) și de capa purtată în pozele din articolul numit ,,Asta sunt eu. Cu adevărat.”, care mi-a ținut companie patru ani, dar de care m-am despărțit recent.

Așadar, de-a lungul timpului, am trecut de la ,,Scufița Roșie” la ,,Lady in Red”. Este adevărat că această culoare se potrivește oricui, dacă e să vorbim strict din punct de vedere al categoriei de vârstă (da, aș vedea și o doamnă de 90 de ani purtând roșu), însă nu poate fi purtată de oricine. Atunci când porți roșu, atitudinea contează! O persoană timidă, temătoare, care are mereu privirea în pământ și care nu își dorește să iasă din ,,zona ei de siguranță” nu se va simți deloc confortabil purtând îmbrăcăminte de culoare roșie. Cel mai probabil, nici nu o va purta de bunăvoie.

Asta nu înseamnă că, dacă vedem într-o zi pe cineva despre care știm că este o persoană  puternică și încrezătoare purtând culori pale sau mohorâte, acea persoană a căzut în butoiul cu melancolie. Suntem oameni și avem, câteodată, zile mai bune sau mai proaste, în funcție de alegerile pe care le facem în fiecare clipă. Sau, poate, evenimentul înspre care se îndreptă sau de la care vine impune o anumită ținută. La fel și în cazul unei persoane timide, dacă o surprindem purtând roșu ocazional, nu putem concluziona că a căpătat, peste noapte, încredere în sine. Totuși, există cazuri (foarte puține, ce-i drept) în care femei odată retrase și fără pic de încredere în ele, purtând din ce în ce mai des culori puternice, și-au schimbat total atitudinea. Important este să purtăm noi culorile, oricum ar fi ele, nu să lăsăm culorile să ne ,,poarte” pe noi.

Vă las, mai jos, o serie de poze cu o ținută inspirată din stilul despre care v-am vorbit. Puloverul uoșr larg este ideal temperaturilor acestui anotimp, iar pantalonii cu un croi masculin fac ținuta ușor de purtat atât la birou, cât și la o ieșire în oraș. Pentru a ,,îndulci” totul, am adăugat o pereche de cercei mari din perle, o eșarfă din mătase și o pereche de stiletto cu efect de piele întoarsă. Geanta și cureaua, ambele de culoare neagră, au rolul de a armoniza combinația din punct de vedere cromatic.

danaaa-103danaaa-1danaaa-91danaaa-19

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Pulover New Yorker

Pantaloni Bershka

Eșarfă Meli Melo

Cercei Everbril

Geantă H&M

Curea H&M

Pantofi Bershka

Putem purta roșu 24 din 24? Bineînțeles. Este indicat să facem asta? Ei bine… să zicem doar că am putea trezi anumite suspiciuni. Putem, însă, alege să fim la fel de puternice, de încrezătoare și de hotărâte ca și cum am fi îmbrăcate în permanență în roșu. Pentru că ni s-a dat acest minunat dar: acela de a alege, în fiecare secundă a Vieții noastre, încotro ne îndreptăm.

Cu drag,

Dana💎

 

Anunțuri

Punct și de la capăt

Luni, ora 1:21. Azi am găsit locul ce-mi va fi casă pentru următorul an. Are multe ferestre iar nonculoarea alb e majoritară, exact cum căutam. Și e în Cluj. Îmi place mult lumina, atât cea caldă și puternică a Soarelui, cât și lumina timidă, misterioasă, a Lunii. Nu trag niciodată draperiile, ador să fiu trezită de razele ce-și fac loc printre nori. Acesta e și motivul pentru care am ținut neaparat ca viitorul meu locșor să fie împânzit cu ferestre mari.

Nu știu dacă nu pot adormi de bucurie, emoție sau curiozitate. Poate din cauza unui amestesc între cele trei, presărat cu puțină teamă de necunoscut. Dacă acum ceva timp îmi înăbușeam orice sentiment pe care îl consideram negativ, acum am înțeles că, pentru a atinge adevărata liniște sufletească, e nevoie să acceptăm tot ce simțim, să trăim fiecare sentiment care ne încearcă și apoi să… respirăm adânc.

Abia acum conștientizez că urmează să încep a ,,scrie” un nou capitol. Ultimii trei ani au constituit perioada în care am crescut din punct de vedere psihic și spiritual mai mult decât am crezut că poate un om crește în această viață. Dacă am fi conștienți 100% de ceea ce putem face, lumea ar fi cu totul alta. Așadar, m-am gândit să fac o lista cu ceea ce am învățat în acești ani, un rezumat al capitolului care se încheie. Știu că sunt lucruri pe care poate le-ați mai auzit sau pe care le auziți zilnic. Lucruri pe care și eu le-am aflat de la alții copil fiind, însă acum le-am înțeles. Pentru mine, a învăța înseamă a înțelege, a conștientiza, a accepta și a pune în practică, a transforma noile informații în principii după care îți vei ,,modela” viața. Asta nu înseamnă că ele rămân ,,bătute în cuie” până la sfârșit. Oricând putem învăța lucruri noi, care să înlocuiască vechile credințe. Prin urmare:

1. Am învățat să fac ce simt eu că e bine pentru mine și nu ce cred alții că e bine pentru mine.

2. Am învățat să îmi asum tot ceea ce fac și să nu mai caut vinovați în exterior pentru ceea ce mi se întâmplă.

3. Am învățat (cu greu, ce-i drept, însă am reușit) că nu poți ajuta un om să se schimbe, să își facă viața mai frumoasă și mai ușoară. El e singurul care poate face asta, iar dacă alege să nu acționeze spre mai bine, nu ai altă soluție decât să accepți asta și să-l lași să fie.

4. Am învățat că, pentru a reuși, e mai bine să nu strigi în gura mare ce ai de gând să faci. Pur și simplu acționează și vor vorbi rezultatele pentru tine.

5. Am învățat că răbdarea e ,,ingredientul secret” pentru a-ți atinge scopurile.

6. Am învățat, oricât de clișeic sună, că un zâmbet sincer chiar face adevărate minuni!

7. Am învățat că nimic nu este întâmplător și că, oricât de tare ar durea o anumită experiență, ea va conduce, în cele din urmă, către ceva minunat, chiar dacă în momentul în care se produce nu putem concepe acest lucru.

8. Am învățat că atunci când încetezi să cauți cu disperare ceva, te relaxezi și lași acel ceva să vină spre tine, va apărea negreșit. Un exemplu simpatic este încercarea mea de a găsi o saltea de apă în formă de flamingo. Am căutat una pe placul meu aproape două luni, niciodată nu reușeam să o comand, stocurile fiind mereu epuizate. M-am calmat și mi-am spus că sigur va apărea una la momentul potrivit, dacă mi-o doresc cu adevărat. Pentru un timp chiar uitasem de ea. Duminica trecută am primit cadou un flamingo roz, de aproape doi metri (da, dacă nu mă dă nimeni afară cu tot cu flamingo de la piscină, vor urma și poze cu el și da, știu că sunt peste tot pe Internet, asta e, mie tot îmi place și el tot rămâne foarte confortabil).

9. Am învățat că prezentul e tot ce ai cu adevărat.

10. Am învățat că tot ce îmi doresc stă dincolo de fricile mele și, prin urmare, cel mai indicat lucru e să-ți iei inima în dinți și să faci chiar lucrurile de care îți e frică. E foarte posibil ca la sfârșit să zici ,,Asta a fost tot?!”.

11. Am învățat că realitatea e subiectivă, e așa cum vrea fiecare din noi să o vadă. Acesta e și motivul pentru care unii oameni spun că viața e un chin, iar alții plutesc pe un norișor mai tot timpul (fără să fi ingerat/inhalat nicio substanța ,,aducătoare de fericire”). Știați că prin simțurile noastre intră în fiecare secundă 11.000.000 de biți de informație din care procesăm conștient doar 15 biți pe secundă? N-am descoperit eu asta, ci o spune Tor Norretranders în cartea sa, ,,Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiinței”. Trageți voi concluziile.

12. Am învățat să nu mai ,,alerg” după nimeni, să nu-mi mai planific viața în funcție de drumurile altora și să-mi urmez propriul drum.

13. Am învățat că nu există lucruri ori experiențe care sunt bune sau rele, pozitive sau negative ,,de la natură”. Tu ești cel care le ,,etichetează”. Unul și același lucru poate fi o nenorocire pentru o persoană și o binecuvântare pentru alta.

14. Am învățat că primești doar ceea ce dai. Fie că e vorba de un gând, o vorbă, un lucru sau o acțiune. Karma e reală. Sau, mai pe românește: ,,Fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată!”. Și nu se aplică numai altora (cum ne place să ne amăgim atunci când avem impresia că cineva ne-a făcut o nedreptate) ci și nouă. Așadar, gândiți-vă de zece ori la ce ați făcut în trecut atunci când vă întrebați cu disperare: ,,De ce mie?”.

15. Am învățat că orice e posibil, în orice moment. ORICE. E necesar doar să rămâi deschis și să nu-ți mai faci scenarii. De exemplu, îți dorești cu ardoare X lucru și îți imaginezi în fiecare zi, în cel mai mic detaliu (stabilești până și hainele pe care le îmbraci în momentul respectiv), cum te duci și îți cumperi acel lucru. Dar dacă X vine sub formă de cadou? Sau poate îl câștigi (mi s-a întâmplat). Sau îl găsești. Sau… orice. Doar lasă-l să vină, nu contează cum.

16. Am învățat că cele mai puternice (și, din păcate, eficiente) metode de manipulare a unei mase sunt inducerea fricii, a sentimentului de vinovăție și a ideii conform căreia nu ai altă soluție (nu ai de ales). E trist să vezi că în 2017 încă mai există oameni care se tem (în sensul că, de exemplu, paralizează de frică dacă au făcut baie sau au spălat un tricou, fără să-și dea seama, în zi de sărbătoare) de Dumnezeu. Religia nu are nicio legătură cu spiritualitatea sau credința. Din respect pentru ceea ce fiecare din voi alege să creadă, nu vreau să dezvolt mai mult acest subiect.

17. Am învățat să spun un clar și răspicat ,,nu”, atunci când simt asta, indiferent de reacțiile celor din jur. Fiecare minut pe care îl avem e prețios și nu e indicat să ne irosim timpul cu lucruri pe care nu dorim să le facem.

18. Am învățat că nu am de ce să îmi explic acțiunile sau deciziile. Unii oameni sunt atât de obișnuiți să îi controleze pe alții în loc să-și trăiască propria viață, încât au nevoie de explicații pentru fiecare lucru pe care îl fac cei din jurul lor. Mai ales dacă e vorba de lucruri care nu sunt în acord cu principiile și credințele pe care ei le adoptă. Un simplu și calm ,,Pentru că asta simt și vreau eu.” e de ajuns, iar dacă interlocutorul vede asta ca pe o obrăznicie, o jignire, e strict alegerea lui.

19. Am învățat că intuiția e cea mai bună hartă, cel mai bun GPS. Mereu te duce pe drumul corect.

20. Am învățat să iert și să iubesc. Cu adevărat.

Și, cel mai important și mai folositor lucru pe care l-am învățat până acum a fost să mă iert și să mă iubesc cu adevărat. Să nu mă mai învinovățesc pentru nimic. Este atât de important să conștientizezi, pe deplin, că meriți tot ce e mai bun în viață, că ești mai mult decât un trup, că ești minunat/minunată așa cum ești. Să ai curajul să ieși din zona de confort, să-ți ,,dezgropi” visele pe care societatea te-a făcut să le îngropi atât de adânc încât abia mai poți ajunge la ele și să le aduci la viață. Dacă e să vorbim prin metafore, vă sfătuiesc să vă transformați visele într-un puzzle. Trăirile ce te încearcă de fiecare dată când mai mai pui o piesă care să îl completeze sunt… unice.

Vă las câteva poze de la ultima ședință foto făcută în Iași, pentru a ,,marca” încheierea acestei etape din viața mea. Mulțumesc, Iași, pentru experiența oferită! Nu pot spune că mi-ai fost casă, nu simt asta. Însă mi-ai oferit prietenii și lecții neprețuite. Aici am cunoscut oameni frumoși din toate punctele de vedere și am descoperit un grup de femei minunate, de la care am avut multe de învățat legat de ceea ce înseamnă să fii blogger de modă și alături de care am evoluat foarte mult în acest domeniu. Mulțumesc, dragilor!

danaa-26

danaa-58

danaa-73

danaa-67

danaa-33

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Tricou Sinsay

Pantaloni Stradivarius

Geantă H&M

Inel Everbril

Brățară Pandora

 

Sunt recunoscătoare pentru lecțiile primite. Sunt recunoscătoare și pentru această schimbare atât de firească și lină. Tot ce îmi rămâne de făcut acum e să mă întreb: ,,Cum se poate și mai bine?” și să las viața să-mi arate.

Cu drag,

Dana💎

Ce altceva e posibil? + CONCURS

Am învățat din întâmplarea legată de cămașă, pe care v-am povestit-o în articolul anterior, să nu mai las nimic să-mi strice ziua, ba chiar să consider că tot ce mi se întâmplă e în avantajul meu. Plănuisem această ședință foto cu luni înainte, însă nu am reușit s-o materializez până într-o dimineață de la mijlocul lui iunie. Eram convinsă că vreau să aibă loc într-o cafenea care mi s-a lipit de suflet și… cam atât. Îmi treceau atât de multe ținute prin minte, încât nu mă puteam decide la una singură. Până când mi-am dat seama că nu am făcut nicio poza cu ce am purtat la Digital Divas (aflați aici de ce).

La ora 10:00 mă pregăteam să plec spre cafenea. Făcându-mi ,,băgăjelul”, îmi dau seama că pantofii pe care i-am purtat la Gală nu erau la Iași. M-am resemnat rapid și am luat altă pereche de sandale cu mine. Ies afară și observ că plouă mai tare decât se vedea pe geam. ,,Asta e! Poate vor ieși mai bine pozele cu părul puțin ud”, îmi spun.

Ajung la cafenea, mă schimb, îmi comand o cafea mică (da, cafeaua din poze este mică) și o aștept pe Adriana să ajungă. Mă simțeam atât de bine și de liniștită, aproape că îmi doream să rămân ore întregi aici, cu o carte în mână. Locul acesta are o energie aparte, oameni minunați (mi se pare prea puțin să mă refer la ei prin cuvântul ,,angajați”) și un nume predestinat: Harmony. Sunt recunoscătoare că mi s-a permis să fac ședința foto aici, fără nicio constrângere.

După câteva zile, primesc pozele de la Adriana. Ca de obicei, impecabile. Îmi place atât de mult sentimentul pe care îl trăiesc atunci când primesc un e-mail de la ea, e identic cu cel pe care îl simt când, în sfârșit, pot desface un cadou care a stat zile întregi sub brad.

Mult timp nu am știut ce să scriu legat de ele. Pur și simplu nu aveam inspirație, o ,,investisem” pe toată în licență și nu puteam lega o frază. Apoi mi-am adus aminte că cele mai frumoase articole le-am scris spontan, pe telefon, în locuri de-a dreptul neobișnuite pentru o astfel de activitate (în lift, autocar, avion, la medic, în cadă, pe casa scării… ) și am așteptat. Până azi. Azi îl scriu în loc să îmi repet prezentarea licenței. Ce să-i faci, când te ,,lovește” inspirația, nu mai scapi. Totuși, nu încercați asta acasă.

Ieri am fost martora unui fapt care mi-a adus aminte că perfecțiunea nu există cu adevărat, ci doar persoane care se ,,încăpățânează” să își imagineze situația perfectă, vacanța perfectă, coafura perfectă, petrecerea perfectă, ținuta perfectă, corpul perfect, machiajul perfect, răspunsul perfect… iar lista poate continua la nesfârșit. Iar când socoteala de acasă nu se potrivește perfect cu cea din târg, în mintea acelor persoane are loc un fel de… să-i spun scurtcircuit. Apare o dezamăgire cumplită și, din cauza unui mic detaliu care ,,nu facea parte din plan”, totul pare un eșesc total. Abia după câteva zile, când privesc în urmă și realizează că nu a fost încornoratul chiar atât de negru și că, de fapt, acele  chestiuțe neprevăzute au avut un farmec aparte, își face apariția un regret: ,,Mi-am stricat ziua/petrecerea/vacanța degeaba. N-a fost așa rău…”. Din păcate, ,,amintirile ne chinuiesc, aminitirile ne răscolesc” și, de fiecare dată când persoana respectivă se va gândi la momentul ,,ruinat”, va simți un gol în stomac.

Exact așa am pățit luna trecută. M-am enervat cumplit că acea cămașa îmi era mare, m-am simțit inconfortabil, mi-am stricat ziua atât mie, cât și Adrianei (căreia i-am cerut scuze de cel puțin trei ori în seara respectivă), iar când am văzut pozele… Așa că de data asta n-am permis nici pantofilor lipsă și nici părului ud să îmi strice ziua. Eram în stare să pozez desculță, dacă nu aveam cu ce să îi înlocuiesc. În sufletul meu a fost o armonie de nedescris în acea zi. E atât de frumos să-ți dai voie să trăiești fără să te mai impiedici de ,,pietricele”.

Luați viața așa cum vine și evitați să vă mai faceți planuri în cel mai mic detaliu. Cu cât mai mari sunt așteptările, cu atât mai mari sunt și dezamăgirile. Fiți curioși. Când vedeți că nimic nu decurge conform planului, întrebați-vă: ,,Ce altceva e posibil?”. Doar așteptați. Se vor întâmpla minuni. Poate acel plan nu e potrivit. Poate ceva mai bun se ascunde după colț.

Acest articol e pentru voi toți, fie că vă regăsiți sau nu în descrierea de mai sus. Dacă nu o faceți, vă doresc să vă bucurați de viață la fel ca până acum. Dacă vă recunoașteți, înseamnă că acesta e semnul, de asta aveați nevoie. Acum știți să culegeți ,,pietricelele” și să le folosiți în avantajul vostru.

Ceea ce face ca articolul să fie într-adevăr special, e faptul că l-am scris tocmai astăzi, de ziua persoanei din viața căreia m-am inspirat. La mulți ani, Miha! Rămâi un exemplu pentru mine, orice s-ar întâmpla. La mulți ani și vouă, Daria și Cristi! E minunat să fiu înconjurată de atâția oameni faini!

P.S. Dacă tot am amintit de zile de naștere și cadouri, am o surpriză pentru voi, în semn de mulțumire pentru sprjinul pe care mi-l oferiți necondiționat. Începând de astăzi, 4 iulie 2017, dau startul unui concurs care se va desfășura până pe 14 august 2017 și în cadrul căruia voi oferi trei premii: o geantă mare de mână, o gentuță de umăr roșie, cochetă și un portofel chic. Câștigătoarele vor fi alese prin intermediul random.org. Vă puteți înscrie și vedea premiile aici ➡️ CONCURS. Baftă tuturor!

Danna-23Danna-37Danna-90Danna-35Danna-101Danna-57

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Sacou Sinsay

Salopetă Zara

Sandale Zara

Cercei Madeleine’s

Inel H&M

 

Cu drag,

Dana💎

Nimic nu e întâmplător

Acum câteva săptămâni eram în căutarea unui sacou alb care urma să-mi completeze ținuta de la Digital Divas. Am cutreierat toate mall-urile din oraș, însă în zadar: ba erau prea lungi (1,53, vă amintiți?), ba erau făcute dintr-un material prea gros, ba erau prea încărcate… Așa că m-am reorientat spre magazinele online.

Aici am avut mai mult succes. Am găsit un sacou superb, cu nasturi aurii, pe care se vede un fel de emblemă ce te duce cu gândul la uniformele militare de acum câteva decenii bune. Încântată peste măsură, am adăugat minunăția în coșul de cumpărături și m-am întors la produsele de pe site. Am mai găsit eu câteva lucrușoare, printre care și o cămașă albă, cu un detaliu interesant brodat pe partea stângă, aproape de piept și am zis că nu se știe când voi avea nevoie de ea. Adaug mărimea XS în coș, plasez comanda și-mi văd liniștită de ale mele…

Când a ajuns coletul, primul lucru la care m-am repezit a fost, bineînțeles, sacoul. L-am probat, am văzut că îmi vine perfect și nu m-am mai obosit să probez și restul hainelor, convinsă că toate sunt potrivite. Greșit.

Urma să mă întâlnesc cu Adriana la intrarea în Grădina Botanică pentru următoarea ședință foto, la care m-am hotărât să port chiar cămașa albă comandată, pe care am îmbrăcat-o cu cinci minute înainte să ies din casă. Mi-era mare. Și nu aveam plan (mă rog, ținută) de rezervă. Presată de timp, am lăsat-o pe mine, gândindu-mă că voi găsi o soluție cumva. Să nu faceți asta niciodată. Am găsit soluția, însă, în prima parte a ședinței foto, preaminunata cămașă ne-a întins nervii la maxim atât mie, cât și Adrianei. Am legat-o, dezlegat-o, descheiat-o de o mie de ori până să mă pot relaxa astfel încât să-mi recapăt concentrarea. Și îi mulțumesc foarte mult pentru calm și răbdare!

Deși n-ați crede, nu e ușor să faci poze reușite. Mai ales când, prin ele, urmărești și alte scopuri decât cel de a păstra vie o anumită amintire din viața ta. În primul rând, e nevoie de un om care să știe cum să te pună în valoare, care ,,vede” poza înainte de a o face și în preajma căruia să te simți confortabil. Iar eu chiar am noroc cu Adriana, e o fată de nota 10+ (I’m so gonna miss you!). În al doilea rând, dacă lași privirile curioase ale celor din jur să te afecteze, nu vei obține rezultatul dorit. E păcat să eviți o locație superbă doar pentru că ,,acolo sunt mulți oameni”.

Mi-am permis să fac aceste mici observații pentru că am trecut prin diferite situații până acum și am considerat că v-ar fi utile (asta nu înseamnă că sunt expertă în arta fotografiei și dețin adevărul suprem). În decembrie, în timp ce făceam poze undeva în centrul orașului, cineva a trecut pe lângă mine și mi-a strigat tare: ,,Bravo, ai stil!”. Am râs în sinea mea și… cam atât. No reaction is the best reaction. Sau chiar în Grădina Botanică, un alt fotograf aflat prin preajmă, care făcea poze unor părinți cu puiul lor, mi-a zis să o învăț pe Adriana să facă poze ,,calumea”, pentru că ,,o să iasă nașpa în lumina aia”. De parcă Adriana și-a cumpărat aparat cu o zi înainte și acum învăța să îl țină în mână. Deh, cum să te abții când vrei să le arăți clienților cât ești tu de bun în comparație cu alții.

Păcat. Păcat că in loc să te bucuri când vezi oameni cu care împărtășești aceeasi pasiune, simți o nevoie urgentă de a-i trage în jos. Eu nu cred în concurență. Sunt ferm convinsă că există loc pentru toți în lumea asta, indiferent de ce facem. Singura persoană cu care te poți întrece ești tu. Încearcă să fii mai bun decât erai ieri. Și atât.

Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu cămașa, ei bine, a ieșit foarte șifonată, la propriu, după experința asta. Însă, în cele din urmă, mi-a fost de un real ajutor. Privind pozele mi-am dat seama că, poate, nu ar fi fost atât de frumoase dacă aș fi purtat o cămașă care să îmi vină ca turnată. Și mi-am adus aminte că nimic nu e întâmplător.

dana-15dana-75dana-97dana-90dana-127dana-46dana-129dana-142

Foto: Adriana Chitariu

În poze port:

Cămașă Sinsay

Blugi Koton

Pantofi Bershka

 

Cu drag,

Dana 💎

Povești de(spre) Gală

Mă uitam pe geamul avionului la norii ce par din vată de zahăr și mă gândem că deși nu am primit, fizic, aripi, Dumnezeu a avut grijă să nu simțim lipsa lor. Le avem tot timpul, doar că nu conștientizăm asta. Sau, mai bine spus, nu se vrea să o facem. Cum v-am spus și în ultimul articol, un om liber din punct de vedere spiritual, psihic și fizic este un om periculos pentru societate.

Să revenim la norișori. N-am simțit când a trecut timpul. Parcă acum câteva secunde eram în Iași. Tot ce știu e că mă aflam în traficul din București, așteptând să ajung acasă la verișorul meu (noroc cu Gala Digital Divas, altfel nu aș fi ajuns pe la el prea curând). Cursa a durat cam o oră, lucru ce m-a bucurat și relaxat în același timp. Îmi place mult să merg cu mașina, fie că îndeplinesc rolul de șofer sau pasager. Și, ce m-a încântat și mai tare, era faptul că în mașină mirosea a bubble gum și aveam la dispoziție un recipient cu bomboane. Liniște, dulciuri și miros de bubble gum; dimineața asta devenea din ce în ce mai frumoasă.

Am ajuns la destinație, am stat puțin la povești cu Lucian și apoi el a plecat, lăsându-mi apartamentul la dispoziție până seara târziu. Are rost să vă mai spun că în maxim zece minute abia îi mai puteam zări lucrurile de hainele și cosmeticele mele? Prea târziu, tocmai am făcut-o. Având în vedere că m-am trezit la 3:30 în acea dimineață pentru a ajunge la timp la aeroport, normal era să dorm puțin. Existau, totuși, niște mici ,,vietăți” pe care noi le numim emoții ce nu m-au lăsat să fac asta. Dragele de ele, m-au scos tocmai până în Centrul Vechi. Ne-am plimbat, am contemplat, am meditat împreună, am servit o salată și un fresh de portocale (drogul meu cel de toate zilele) și ne-am întors ,,acasă” să ne pregătim pentru Gală.

Toate bune și frumoase, până când am ajuns la tușul negru, pe care în mod normal îl trasez perfect în maxim două minute. De ce să iasă din prima fix atunci când vrei să fii gata cu jumătate de oră înainte de ora de plecare, pentru a face puțină ordine? Nu de alta, însă aș fi vrut să evit situația în care Lucian s-ar fi gândit, chiar și pentru o clipă, că a intrat în alt apartament. Am chemat mașina la 18:50, adică mult mai târziu decât mi-aș fi dorit. La 19:10 eram în fața Palatului Bragadiru (superbă locație!). Am întârziat eu zece minute, însă și Gala ,,a întârziat”. O oră și 40 de minute.

Nu m-am enervat, ba chiar am avut timp să socializez, să beau un pahar de Lillet și să mă răcoresc cu delicioasa înghețată de la Häagen-Dazs. Am cunoscut multe persoane cu care nu m-am gândit că voi vorbi, vreodată, față în față. Cea mai interesantă și surprinzătoare conversație am avut-o cu Adela Manolache, make-up artist și vlogger, care s-a dovedit a fi o persoană minunată. Pe lângă faptul că împărtășim aceeași pasiune și avem același nume de familie, am aflat că și ea s-a născut tot în Roman. Nu, chiar nu cred în coincidențe.

Gala a început cu decernarea premiilor pentru Young Divas in Fashion Blogging și vreau să vă mărturisesc că unul din cele mai frumoase și mai copleșitoare momente a fost cel în care am văzut ,,We are diamonds” în lista cu nominalizările de la această categorie, listă ce era proiectată pe un ecran imens. E imposibil să vă descriu ce am simțit. Atunci am știut că se poate și că visele chiar devin realitate dacă te încăpățânezi să crezi în ele, dacă nu lași pe nimeni să-ți frângă aripile. Nu m-am aflat pe podium în acea seară, iar tocmai acest lucru m-a făcut să vreau mai mult, să mă implic și să muncesc mai mult, pentru că pot. Cu siguranță, pot! Și știu că, într-o zi, voi fi chemată pe scenă să îmi ridic premiul. Nu conteză când și unde. Nu contează nici scena. Se va întâmpla. Orice e posibil atunci când îți dai seama că ai toate motivele să crezi în tine.

Participarea la Gala Digital Divas a fost o experiență nouă, emoționantă și motivantă. Am savurat fiecare clipă, fiecare moment și, tocmai de aceea, nu am făcut decât două, trei poze și am filmat foarte puțin, pentru a posta pe Insta Story. Abia când am plecat am conștientizat asta. Uitasem cum e să fii atât de captivat de ce e în jurul tău încât să lași telefonul din mână. Aveam sentimente amestecate: pe de o parte îmi părea rău că nu voi avea ce să vă arăt, pe de alta sufletul îmi zâmbea la gândul că încă mai știu să mă bucur de ce trăiesc, să fiu prezentă aici și acum, în adevăratul sens al cuvântului. Vă mulțumesc din suflet că ați contribuit la această experiență! Vă mulțumesc pentru voturile și încrederea oferită și vă rog să-mi iertați lipsa pozelor. Pentru a mă revanșa, în următoarea ședință foto voi purta ținuta pe care am avut-o la Gală.

Mulțumesc!

Cu drag,

Dana💎

Ce ziceați, că în viață nu poți reuși doar urmându-ți pasiunile? / Cum am aflat de nominalizarea din cadrul Digital Divas Awards by AVON

Acum patru zile am aflat că am fost nominalizată la categoria Young Divas in Fashion Blogging, în cadrul Digital Divas Awards by Avon. Lucram la un proiect pentru facultate, când sora mea m-a întreabat dacă am văzut că a început votarea pentru Digital Divas. Fiind foarte prinsă cu acel proiect în ziua respectivă, nu apucasem să îmi verific mailul. Mă uit la telefon, nicio notificare pe mail. ,,Meh, probabil nu am fost selectată.”. Am avut, totuși, instinctul de a mai accesa odată căsuța cu mesaje primite și, deodată, aud soneria telefonului. Apăruse mailul pe care îl așteptam de când m-am înscris. Pentru o oră am uitat de proiect și de tot ce se întâmpla în jurul meu. Nu mai conta că era necesar să îl prezint a doua zi de dimineață și că, cel mai probabil, voi face noapte albă, vedeam numai curcubee și norișori roz, pufoși, în jur (nu, nu luasem nimic ce ar fi putut provoca asta, nu obișnuiesc). I-am raspuns surorii mele că am fost selectată, iar ea îmi spune, scurt: ,,Știu. Te-am și votat.”. Like a boss, ce să mai…

Poate multă lume va considera exagerată bucuria mea. Pentru mine, e o binecuvântare. E atât de frumos și de împlinitor să știi că munca ți-e apreciată nu numai de cei care te urmăresc, ci și de specialiști în domeniu, care au decis că meriți să fii printre primele 20 de bloggerițe de fashion din țară nominalizate la categoria respectivă, încât rămâi fără cuvinte. Am pus și încă pun atât de mult suflet în blogul meu, în We are diamonds, în fiecare articol și frază scrisă, în fiecare postare de pe Facebook și Instagram și acum văd, din ce în ce mai clar, cât de frumos mi se conturează visul.

Am fost o încăpățânată și am decis că în viața asta vreau să fac ceea ce îmi place, am refuzat să ascult cum societatea ne spune mereu, că fără sacrificiu nu există câștig, că e mai importantă partea materială decât ceea ce simte sufletul nostru, că, dacă îți urmezi sufletul și instinctul vei da greș, vei muri de foame. Nu mai ascultați, vă rog, toate astea. Se poate, vă spun eu că se poate! Ascultați-i pe cei care au reușit, pe cei mereu veseli, optimiști și ambițioși, pe cei care au sfidat încercarea societății, a sistemulul de a ne manipula, de a ne transforma în niște roboți epuizați, lipsiți de culoare și pierduți în rutină. Căutați să creșteți pe toate planurile, spiritual, intelectual, psihic, fizic… Lăsați teama la o parte, pentru că asta se vrea: să fim niște oameni speriați, limitați, ușor de controlat, care să se conformeze și să nu pună multe întrebări. Oamenii inteligenți și liberi sufletește sunt foarte periculoși pentru sistem. Mai mult decât vă dați seama.

We are diamonds este un blog despre modă, despre frumusețe, despre lifestyle. Și nu în ultimul rând, despre suflet. Al meu și al fiecărui cititor în parte. Cu siguranță ați observat că îmbin articolele în care vă prezint ținute, cu sfaturi și recomandări pentru suflet. Chiar dacă nu ne dăm seama, noi ne îmbrăcăm, în primul rând, după cum vrea și simte sufletul nostru. Poate astăzi se simte bine în galben, poate mâine simte nevoia unei ținute mai sobre. În fond el e tot ce rămâne la sfârșit. We are diamonds e despre noi toți. E despre faptul că în fiecare dintre noi există un diamant care așteaptă să fie șlefuit. Dacă conștientizăm și acceptăm asta, vom străluci mai tare decât ne putem închipui vreodată. Merităm asta!

Eu sunt Dana-Ioana Manolache. M-am născut în Roman, județul Neamț. Un oraș mic, de care nu prea a auzit foarte multă lume. Am 22 de ani. Întotdeauna privesc înainte cu încredere și bucurie. Sunt convinsă că viața ne e dată pentru a o face cât mai frumoasă și că, noi singuri o transformăm într-un chin dacă alegem să ne lăsăm manipulați. Și acum, după nici doi ani de când mi-am deschis blogul, vă scriu în calitate de blogger nominalizat la categoria Young Divas in Fashion Blogging, în cadrul Digital Divas Awards by Avon.

În altă ordine de idei, am votul vostru pentru Digital Divas, da? Puteți vota ,,We are diamonds” la categoria Young Divas in Fashion Blogging (prima categorie din listă) accesând link-ul următor: http://vote.evensys.ro/en/subscribe/ . Mulțumesc, dragilor!

Ce ziceați, că în viață nu poți reuși doar urmându-ți pasiunile?

IMG_4128

 IMG_4192

Cu drag,

Dana💎

Review: Paleta Nude Tude de la The Balm (de data aceasta, cu femei)

Știu că după ce ați citit titlul, ori v-ați încruntat, ori ați ridicat din sprâncene. Așadar, îmi revine datoria de a vă lumina. La sfărșitul lunii septembrie a anului trecut postam un review al paletei Nude Dude vol.2 de la The Balm, una dintre cele mai… obraznice (hihi!) palete de farduri pe care am văzut-o până acum. Dacă nu vă amintiți despre ce e vorba, ei bine…:

IMG_3140

IMG_3142

Ce-i drept, am cam abuzat de ei, însă sunt sigură că le-a plăcut. Sunt, în continuare, foarte mulțumită de această paletă și, cu siguranță, o voi cumpăra ori de câte ori va fi nevoie. Rămâne una dintre preferatele mele, mai ales pentru textura catifelată a fardurilor și nuanțele calde.

Acum, să trecem la femei. La acest tip de femei:

IMG_3127

IMG_3131

Minunăția de mai sus e ,,soră” cu cea despre care am scris anul trecut. Nuanțele m-au cucerit pe loc, fardurile nu sunt prăfoase și au aceeași textură fină, catifelată, care, la o primă vedere,  te păcălește, dându-ți impresia că sunt cremoase. Paleta conține atât farduri mate, cât și sidefate, toate foarte pigmentate.

Nu pot spune că e mai puțin obraznică decât varianta cu bărbați. Ba chiar aceasta dezvăluie ceva mai mult. Dacă vă uitați atent, domnii din prima paletă au prosoape pe ei (ACUM am văzut asta, mi-a luat șase luni să văd că ei, de fapt, sunt acoperiți), pe când domnițele, nu.

IMG_3132

Lăsând la o parte designul (foarte reușit, din punctul meu de vedere), paletele excelează în ceea ce privește calitatea. După cum vă puteți da seama din swatch-uri, fardurile au un pigment foarte puternic, chiar și utilizate fără niciun fel de primer. Nu am avut ocazia să realizez un machiaj cu ele până acum, însă, având în vedere cum arată aplicate direct pe piele, cu siguranță îmi vor întrece orice așteptare când le voi folosi împreună cu o bază.

Nu îi pot găsi niciun minus, nici de-ar fi să îl caut. Aș spune că pensula e în plus, pentru că ambele capete sunt în unghi și nu pot fi folosite pentru aplicarea sau blenduirea fardurilor. În rest, paleta este foarte practică, ușor de folosit și are inclusă o oglindă suficient de mare pentru a te putea machia fără probleme.

Ambele palete, dar și alte produse de la The Balm, pot fi găsite atât pe anumite site-uri din România (în acest caz, însă, nu garantez că sunt autentice), cât și în magazinele Marionnaud din țară. Dacă tot am adus vorba, în acest weekend Marionnaud a redus cu 20% toate produsele, așa că nu strică să aruncați un ochi și pe site-ul lor. Oferta este valabilă exclusiv online, în perioada 17-19 martie 2016, în limita stocului disponibil. Spor la cumpărături!

Cu drag,

Dana💎